“Am incercat”. “Incerc”. “Voi incerca…”

 

Ai simtit vreodata ca in ciuda bunei tale intentii, aceste afirmatii te tin de fapt in… cerc? Din pacate, intr-unul vicios? Care te tine strans in zona de confort? Ba mai mult, care se strange? Ca un lat? Care duce din rau in mai rau?

Pentru ca “a incerca” lasa prea usor loc abandonului. Esecului, ca “punct”, fara a angaja posibilitatea de a o lua, din nou, de la capat.

“Am incercat, nu mi-a iesit, gata!”. Sau: “Incerc, dar nu-mi iese!”. Si atat. Fara invataminte. Sau: “Las’ ca voi incerca… atunci cand voi avea timp.”. Evitare, refuz, amanare…

Privind de sus, poate fi vorba de un cerc. Privind insa din lateral, avem o cu totul alta perspectiva. Sumbra: este de fapt o linie. Dreapta, ca aceea de pe aparatul de monitorizare a pulsului… Esti in fundatura si incerci sa iesi…

Mai incearca!

Si totusi, vecin de palier cu cercul vicios, este si… cercul virtuos. Cel care, privit din lateral, este o spirala. Un arc, mai degraba. Pe care il folosesti pentru a te proiecta. Din bine in mai bine.

Dar cum putem face ca cercul vicios sa devina un cerc virtuos?

Oarecum simplu de spus: prin alegere. Da, este vorba despre procesul constient asumat de alegere. Alegerea de a citi aceasta postare si poate altele asemenea, si nu numai.

Alegerea de a indrazni sa ne acordam timp de reflectie asupra celor asternute astfel in fata ochilor nostri.

Alegerea de a indrazni sa intelegem (iar nu, nu cea de a incerca!).

Alegerea de a indrazni sa incepem de undeva.

Sa actionam. Sa indraznim.

Pentru ca “a indrazni” lasa loc imbunatatirii. Inseamna “punct si virgula”. “Am indraznit; iata ce mi-a iesit. Sunt mai aproape, iar cu putina calibrare, daca va fi nevoie, voi fi si mai aproape de ceea ce mi-am propus.” Din bine in mai bine.

Zis si… facut? Nu, nu este atat de usor. Pentru ca, din pacate, de mici suntem virusati impotriva indraznelii. Ti s-a spus vreodata: “Cum indraznesti?!”. Sau: “Doar sa indraznesti, si o sa vezi tu…”. Iti mai aduci aminte contextul?

Tonul cu care veneau cuvintele spre tine? Finalitatea? Emotiile momentului? Sentimentele ulterioare?

Greu, ce sa zic… Apasator…

Propun totusi sa indraznim impreuna sa facem o alegere: sa folosim din ce in ce mai des “indraznesc”, si sa-l abandonam usor-usor pe “incerc”.

Pana la definitiv. “Indraznesc”, in loc de “incerc”, in procesul propriu de dezvoltare. “Indrazneste”, in loc de “incerca”, atunci cand ii sustinem pe cei de langa noi, fie-ne ei parteneri de viata, colaboratori profesionali, sau copiii care ne-au ales sa-i insotim pe calea devenirii lor ca adulti completi.

Incerci sa indraznesti? Sau indraznesti sa…?

 

AVANT in proiectare!

Categories: Uncategorized

0 Comments

Leave a Reply

Avatar placeholder

Your email address will not be published. Required fields are marked *