Despre ascensiune – opreste-gandeste-faptuieste

Intr-o anumita directie. Fapt de viata. A unuia din buricul targului.

Atunci. Facultate.
Anterior, 4 ani, cei mai frumosi. Liceu. Dupa admitere, odihna. De-atata efort. Si odihna 4 ani…
Apoi, urmatoarea treapta. Primul an, rezultat/media un pic peste 8. Majoritatea celorlalti, din varii motive, angajati. Criza existentiala. Incotro? In targ, sau pe burta, intre carti? Discutie cu insotitorii. Angajamente ulterioare, toata viata. Aici si acum, prioritati. Decizie: focalizare, straduinte mai multe, stabilire obiective. Punctuale si anuale. Rezultate. In II, mai mari ca in I. In III, mai mari ca in precedent. Apare mai clar un obiectiv final. In IV, maxim posibil. Dar ratat obiectivul mare. Din cauza rezultatelor primului an. Sef de promotie? Anul urmator, jumatatea mai buna.

Concluzii. Inceput de drum, fara obiectiv serios, asumat si exprimat. Primul an, cu obiectiv comun, de la sine inteles, neprovocator. Urmatorii, mai dedicati.

Astfel, trecutul, un viitor al unui prezent dintr-un moment anterior. Trambulina? Rampa de lansare? Arc, sau prastie? Cu folos, sau fara de rost?

Acum. Azi. Inceput de drum… Obiectiv? Actiuni?