… pentru toata lumea …

Coachingul este pentru toata lumea. Dar nu pentru oricine.

Daca as patrunde in aceasta… profunzime si as intelege aceasta… subtilitate, e posibil sa ma calific si eu. Precum cei ce isi permit sa fie campioni.
Caci de dorit, par a fi multi. Insa, sa ajunga totusi acolo, sus, pe podium, o fac doar cei dotati, cu pregatire, efort, resurse, aplecare, faptuire, aliati. Iar sa se si mentina este si mai solicitant, si mai epuizant.

Este un pic la fel ca relatia cu muntele:
LA munte, multi ajung, de regula pe roti, pana la poale sau pana unde-i urca soseaua; ori un pic mai sus, intr-un punct pana unde-i trage cablul. Si na, hai, inca putin, pret de cativa pasi. Dar nu prea mult, caci aceasta ar insemna sa-si depaseasca limitele, adica sa iasa din propria zona de (pseudo?) confort.
PE munte, cativa se-ncumeta. De la poale, pe carare, pe marcate sau ne-“doar turistic” abordate, deci chiar un pic mai dificil urcate. Pan’ pe varf si… culmea!, si-napoi, cu dorinta de a reveni apoi, si mai putini.

Tot asa, pan’ LA podium, toti putem ajunge (cu privirea), dar sa pasim PE una dintre cele trei pozitii, nu oricine.

Viata este ca (la) un sport. Sportul este despre participare, mai putin despre castigare. Este deja castigator cel care faptuieste. Pentru ca un scop are si rezultate nazuieste. Si amator sau profesionist, faptuieste.

Campionul din domeniul sau este cel recunoscut astfel de ceilalti. De competitori. De critici. De spectatori. De cei carora le ofera – ocazii si remedii. Cel care mai putin sau deloc cere si mai mult ofera. Pentru ca stie, vrea si poate. Piese – spectacole, trairi, delicatese, capodopere, scopuri, arte, remedii, solutii, mijloace samdp. Pentru ca este un aliat si o resursa. Merita?