Intrebarea ~ ciocan si dalta.
Orice realizare cere sudoare, sacrificiu, durere. Aceasta-i, poate, o credinta, o interpretare, o alegere.
Aplicarea unei dalte potentate de un ciocan, se face cu efort. Fizic si mental. Cu ridarea fruntii, dar si a corpusului materiei cenusii. Cu saparea unor santuri cerebrale. Transee pe frontul fauririi unui viitor mai bun, prin alegerile din prezent si onorarea celor din trecut care au adus la- si in- fiecare “aici si acum”. In deflagratia universala -viata- de a fi acum mai bun ca adineauri, iar mai incolo si mai si… In evolutie. In dezvoltare. In ascensiune. In devenire. Iar si iar. Si tot asa…
De la japonezi invatam ca faurirea nobilei sabii katana -un simbol de statut, un deziderat, o provocare si o promisiune- revendica timp. Rabdare. Sudoare. Resurse. Limite. Constrangeri. Aliati. Smerenie. Omagiere. Presupune combinarea si supunerea la o permanenta provocare, la o continua presiune -trecerea de la scufundarea in rece lichid (solutie apoasa) la desmierdarea in fierbinte si gazos (foc)- a bucatii de material (ales metal) gingas framantata intre timp prin mangaieri de… baros. Masura si ritmul sunt date de zdravenele aplicate lovituri de ciocan, asupra caruia actioneaza maiestria maestrului maistru mester faurar.
Ma surprind de multe ori, dupa ce verific ce am emis, usor ignorant. Cel putin in scris. Cu semnele ce marcheaza o afirmatie (printre care, cel mai des folosit ar fi: [.]). Si poate prea generos cu alt semn care marcheaza invitatia la reflectie si chiar la actiune: [?].
Totodata, ma ametesc intr-o betie de cuvinte insiruite. Cu o anumita logica pentru mine si intr-al meu rasfat ludic. In scris. Formulari aparte. Cu [.][.][.] presarate. Si lipsa predicate. O invitatie la deslusire. De sensuri descoperire. Intentii? Directii? O ademenire pentru eventuale “A-HA!”-uri. Poate chiar si “OAU!”-uri.
Si-mi mai plac si punctele de suspensie […]. Au o anumita magie. Imi place sa cred ca stimuleaza reflectia. Asa ca… 😉 Mister? Soc si groaza? Doar in scris.
In scris, mai sunt atras de jongleria cu sinonimele. Atatea cate stiu si cate se indupleca sa-mi apara. Si mai ales cu adjectivele si substantivele.
Si in paralel, dincolo de suportul (hartie sau ecran) ce-mi accepta si sustine curajos cuvintele, imi propun sa practic si sa exersez ascultarea. Fara sugestii, fara sugerari, fara solutii oferite din afara. Fara …? Ascultarea…. activa. Dezinteresata. Neinteresata, “in acel sens” de… cu meschin ascuns “interes”. Nedirectionata, sau cu autentica intentie si profesionalism specific SAC* orientata. Pentru ca mutu’ invarte pamantu’, asa-i?
Asadar, avalansa de intrebari? – defect profesional.
Iscodire? Nevalorizare? Umilire? – mai degraba… manifestare. Simptom. Indiciu. Uimire.
Impunere. Placere vinovata. Satisfactie. Pentru descoperire. Si auto-descoperire?
Oare am inscris?
Avant!
——————————————————————
0 Comments