O perspectivă personală, nostalgică, asupra Av…Man… – comunitate şi laborator de dezvoltare personală și profesională
M-am alăturat la un moment dat unui curent, unei cauze, unui mod de gândire şi de acţiune. Nu spun că am fost pe deplin integrat sau că nu mai am nimic de „digerat”, de înţeles, de asumat. Ba din contră. Cândva, am ajuns alături de Av…Man… întâi ca beneficiar al unor circumstanţe favorabile din care am ieşit posesor al unui certificat de formator recunoscut oficial. Dar până la a mă putea recomanda ca „trainer” simt că mai am multe de făcut şi de confirmat. Apoi ca beneficiar al expertizei şi produselor Av…Man… – Roade (şi folosesc în mod voit „R” mare) din care m-am înfruptat şi pe care le-am dus (atât cât am știut) la Centrul de resurse pentru iniţiativă şi acţiune – Olteniţa pe care l-am coordonat (atât cât am putut) şi care a fost un proiect de suflet adresat comunității locale, gândit şi realizat dinspre zona politică și de care m-am legat o perioadă (generoasă pentru acumularea-mi de experiență) de timp. După care, junior trainer aspirant la titlul de „av…ist”, modest contributor în proiecte indrăznețe de consultanţă şi de coaching. Context în care m-am bucurat și de două șanse de a mă certifica drept specialist în activitatea de coaching. Şi cu perspective de a înlătura la un moment dat „modestia” din schemă. Toate acestea m-au adus aici şi acum la o arzătoare dorinţă de a mă exprima cu privire la cum am văzut cândva și cum încă văd „tribul” Av…Man… din care am făcut parte.
Viziunea Av…Man…: „Educaţia este un element de igienă personală.”
Afirmaţia am auzit-o la facilitatorul Av…Man…, cel care m-a investit cu încredere, cel care-și călăuzea tribul prin (poate?) simplul îndemn: “Să facem lucruri!“. Eu am adăugat doar cuvintele dinaintea celor doua puncte. Cine îl cunoaşte pe formatorul personaj, cred că îi recunoaşte stilul. Celor care nu îl cunosc încă, le las posibilitatea de a-l descoperi din oricare dintre rolurile lui: consultant, coach, trainer, mentor, antreprenor, partener de afaceri… Această optică mi se pare valoroasă şi mă străduiesc să o introduc în sistemul meu de referinţă, cu atât mai mult cu cât eu cred cu tărie în faptul că unul dintre darurile pe care le-am primit este trupul nostru, templul în care celelalte daruri -sufletul şi mintea- sălăşluiesc, iar datoria noastră este să fim recunoscători, cum altfel dacă nu prin îngrijirea acestuia şi acordarea respectului cuvenit? Aşa cum pentru sănătatea trupului omenirea a evoluat în ultimele sute de ani către comportamente necesare adoptate la nivelul indivizilor (rutina igienizării la începutul şi la sfârşitul fiecărei zile, înainte şi după fiecare masă, înainte şi după menajul personal), pentru sănătatea minţii şi, de ce nu?, pentru o bună convieţuire şi relaţionare funcţională în cuplu, în familie, în comunitate, la locul de muncă sau chiar în societate, elemente de educaţie adaptată adulţilor şi asumată pentru întregul parcurs al vieţii constituie, de asemenea, aspecte de igienă individuală. Nici mai mult, nici mai puţin.
Misiunea Av…Man… (și a oamenilor de acțiune): promovarea ideii de educaţie ca igienă, sporirea gradului de conştientizare în rândul organizaţiilor şi indivizilor, construirea şi rafinarea unor instrumente care să vină în sprijinul acestora, acompanierea organizaţiilor şi indivizilor în acţiune şi în orice proces valorizator
Pentru a supravieţui sau pentru a se dezvolta, organizaţiile au interesul de a-şi cultiva ceea ce au cel mai de preţ – resursa umană (cea mai importantă atât în termeni de costuri, cât şi de contribuţie prin creativitate, inovare şi iniţiativă, aspecte definitorii pentru păstrarea afacerii pe linia de plutire şi vitale pentru identificarea şi urmărirea unor noi direcţii de dezvoltare). Vrând-nevrând, indivizii se află şi ei la rândul lor într-un proces continuu de adaptare, auto-descoperire, dezvoltare. Pentru că, organic, viaţa este o continuă degradare. Ceea ce înseamnă că simpla dorinţă a indivizilor de conservare, de păstrare a situaţiei de la un moment dat, de menţinere a status-quo-ului, presupune un efort. Energii. Resurse. Dacă în plus doresc să mai şi evolueze, să se dezvolte, să-şi depăşească punctual condiţia, atunci efortul se amplifică. Iar efortul antrenează putinţa. Care necesită cunoştinţe, aptitudini/comportamente şi atitudini adecvate.
Îi văd pe cei de la Av…Man… (printre care m-am regăsit și eu pentru o frumoasă perioadă) ca promotori ai unei schimbări de paradigmă. De fiecare dată când se întâmplă un astfel de „deranj”, asistăm la forţe (re)evoluţionare cărora li se contrapun, mai mult sau mai puţin conştient, forţe conservatoare. Acest antagonism există chiar în fiecare dintre noi. Există în acest freamăt aspecte ale unei decăderi, ale unei degradări – şi vedem în acest sens ce se întâmplă cu sistemul educaţional oficial din perspectiva “produselor” pe care la realizează şi a gradului de adaptabilitate şi de adecvare a acestora la contextul socio-economic actual. Şi mai există exprimări faptice vizionare, acte de “nebunie” (în termeni foucault-ieni, fiecare epocă cu formele sale de nebunie – http://www.bookblog.ro/recenzie/mesaj-de-pe-o-corabie-beata/#more-9624) ale celor care propovăduiesc noua paradigmă, care nu doar că strigă şi arată goliciunea împăratului, dar mai iau şi act şi îi şi oferă instrumente şi metode prin care Majestatea Sa se poate “îmbrăca”, se poate “mobila” mental. Deh, trăim timpuri în care fiecare se crede împărat în propria împărăţie.
Valorile Av…Man…:
Asumarea – este bine ceea ce fiecare crede că este bine pentru el şi doar pentru el, ceea ce vine din interiorul său. Ceea ce cred eu că este bine pentru tine are puţine şanse de izbândă, de adoptare. Este bine ceea ce pot să duc/să fac, nu ceea ce doar visez a se realiza de la sine, sau, eventual, prin pocnirea din degete sau bătaia din picior. Zânul cu bagheta fermecată există doar în reclame.
Responsabilitatea – fiecare este responsabil 110% de cum acţionează şi reacţionează. Lucrurile se întâmplă atât timp cât le faci să se întâmple. Altminteri eşti doar la primire, iar surprizele nu sunt întotdeauna plăcute.
Consecvenţa – natura este o însumare de forţe. Toate acestea ne arată că un impact vizibil este rezultatul consecvenţei: picătura de apă care construieşte în timp stalagmitele şi stalactitele; firicelul de apă care sfarmă piatra şi odată ce devine şuvoi modelează suprafeţe din ce în ce mai mari; vântul care sculptează roca sau care diminuează/amplifică forţa soarelui; soarele care dincolo de un punct de echilibru topeşte zăpada sau face ca apa să se evapore şamdp.
Făptuirea – a acţiona, sau a face lucruri, aşa cum îl surprindeam spunând, de multe ori, pe şeful de trib.
(Auto?)Controlul – fără de care puterea este nimic (“Power is nothing without control” – sună sloganul dintr-o reclamă). Parafrazând, putem spune că educaţia este nimic fără acţiune. Gândită, planificată, inițiată, continuată, controlată, atât cât se poate. Celebrată. Sau, cu alte cuvinte, acţiunea dă valoare educaţiei, iar educaţia potenţează acţiunea.
Roadele Av…Man…, trupul, sufletul și vertebrele coloanei:
- consultanţa de afaceri pentru companii conform viziunii, misiunii, valorilor şi instrumentelor proprii;
- trainingurile şi atelierele de lucru pentru dezvoltare personală și profesională;
- cursurile de certificare;
- coaching-ul individual sau de grup;
- încurajarea transformării ideilor individuale sau de grup în proiecte şi iniţiative pe bază de parteneriat, sprijinirea oricărei contribuţii asumate din partea oricui vedea valoare într-o comunitate bazată pe schimburi reciproc-avantajoase, proiectate în viitor şi potenţate prin acţiune concretă;
- funcţionarea ca trib, în sensul dat de Seth Godin – http://blog.ted.com/2009/05/11/why_tribes_not/;
- contribuția cu resurse (expertiză, energie, forţă umană) pentru cauze pe care le considera valoroase şi care veneau din zone de interes diverse – antreprenoriat, educaţie, ecologie, social, politic șamdp;
- celebrarea vieţii prin prin MIȘCARE (dans, drumeţii, discuţii, zbateri şi dezbateri, brain-storming), prin „porţi deschise”, prin bucuria de a trăi fiecare clipă alături de oameni aflaţi în acţiune și în ascensiune, care urmăreau lucrul bine făcut fără a se bloca în eroare sau a se inhiba la gândul posibilelor eşecuri iminente – de fapt adevăratele lecţii din care se învaţă cel mai mult.
Să ne imaginăm cum ar fi fost acum câteva sute de ani când cineva s-ar fi trezit din senin să propovăduiască, vizionar, folosirea furculiţei şi a cuţitului la masă, spălarea pe mâini înainte de masă sau după menajul personal, duşul zilnic sau montarea toaletei în casă (vai, ce blasfemie!). Să ne imaginăm reacţia de acceptare dar şi pe cea de rezistenţă. Să ne imaginăm gradul de atragere a unor prozeliţi, dar şi a celor mai degrabă dispuşi să ridice piatra… Ducem discuţia într-o zonă trivială? Ba deloc. Este, poate plastic spus, o încercare de trasare a unei paralele, un mod de a prezenta ceea ce consider a fi fost viziunea Av…Man… şi misiunea subordonată acesteia, valorile şi acţiunile concrete ca mod de exprimare a unei frumoase forme de nebunie într-un context mai mult sau mai puţin favorabil. Specificul actual al contextului în care trăim (termen folosit în cel mai larg şi înglobator sens) este dat de faptul că suntem într-o epocă a vitezei, iar amprenta acesteia se vede în toate aspectele: suntem pe repede-înainte în tehnologie, în generarea şi procesarea de informaţii, în gestionarea carierei şi a vieţii personale, în adaptarea la schimbare, în… Iar lista poate foarte bine continua. Și noi, gata oricând!
Să (ne) fie cu spor! Și cu AVANT.
0 Comments