… sau un… AVANT?
Ce doresc? Cum indraznesc?
Complicat, sau simplu?
Se spune ca daca nu sunt in propriu-mi plan, sunt sigur in planul altcuiva. Si poate chiar singur… Daca nu am un plan al meu, altcineva sigur are. Pe al lui. Pentru el. Despre el. Si e posibil sa fac parte din el. In cel mai bun caz, drept resursa. Dar ceea ce mi se pregateste nu este neaparat un DAR, sau ceea ce imi si doresc. Ci exista mult mai multe sanse sa primesc un “simplu” branci, in loc sa fiu propulsat in propria-mi ascensiune care poate insemna dezvoltare, devenire, implinire. Care e mai… “complicat”. Iar acest branci este total diferit de celebrul sut in sezut care ar fi putut reprezenta, pana la urma, un nesperat imbold pentru un pas inainte-mi. Ba mai degraba-s “incurajat” cu “Hai, hai odata! Ce tot stai, impiedicatule?!”.
Dar, surpriza!!! Ma pot bucura si pot beneficia de sustinere, calauzire si insotire. Pe calea pe care mi-o aleg. “Complicata”. Eu! A mea! In stilu-mi, cu planu-mi, in ascensiunea in care, poate, nici nu credeam ca sunt lansat. Mai degraba decat doar proiectat. Si nici macar lasat. Atat altfel (caci, cine cauta, gaseste, asa-i?), cat mai ales prin activitatea de… coaching (surprins?). Alaturi de un specialist care sa-mi poata potenta avantul. Cu metoda. Cu propriile-mi eforturi si resursele pe care le am, dar nu stiu, sau pe care le pot dobandi, dar nu sper si nici nu cred. Inca. Intru depasirea limitelor si gestionarea constrangerilor.
Prin coaching, am sanse sa dobandesc mai multe bucurii:
~ cea de a iesi din incertitudine, din visare;
~ cea de a diminua imprevizibilul, necunoscutul;
~ cea de a avea un plan de actiune;
~ cea de a pasi si de a savura realizari, oricat de mici ar parea acestea;
~ cea de a indrazni un alt plan, un alt traseu, eventual;
~ cea de a ma completa, de a ma defini si de a ma inalta;
~ cea de a deveni si de a ma autodepasi;
~ cea de a pastra speranta si a gasi implinire chiar si in lucrurile marunte…
Se prea poate? Cu indrazneala!
Oare, pictorul se sperie in fata plansei goale (deocamdata?) aflata in tensiune sub firele nerabdatoarei sale pensule saturata cu pigmenti?
Oare, poetul are retineri in fata foii de hartie inca imaculata si aflata sub amenintarea asediului necrutatorului varf al penitei sale imbatata cu licoarea din calimara?
Oare, sculptorul se teme de ceea ce ascunde bruta piatra de sub apriga sa dalta si inca nedezmierdata de mangaierile acesteia din urma?
Oare…
Tu?
Complicat? Simplu?
Curajos? Dedicat?
Alegere… Asumare…
Acum, la finalul acestor randuri si urmare a alor tale cugetari, ce-ti apare?
0 Comments