In natura, muntele ofera cel mai inalt punct in care omul isi poate calauzi natura sa. Muntele face si desface. Pe munte, se face si se desface. Se fac si se desfac. Pe munte, fac si desfac?
Imi place sa cred ca muntele face cu mine, coaching. Sau, mai degraba, eu fac pe munte coaching. Cu mine. Cum ar veni, SELFcoaching, adica… Sau, pe limba specialistului in activitatea de coaching (S.A.C. 242412 – indeletnicire cuprinsa oficial in Clasificariea Ocupatiilor din Romania): auto-coaching, auto-sustinere, auto-antrenare, auto-motivare, auto-…
Imi mai place sa cred ca ma pregatesc pentru un demers de… coaching in ascensiune, alaturi de oameni interesati si curajosi, temerari exploratori ai naturii inconjuratoare si ai propriei lor naturi… umane. Oriunde, dar mai ales pe carari de munte. La diferite altitudini, cu deosebite aptitudini si cu de campioni atitudini. Interesati de ascensiuni in oricare dintre domeniile vietii lor, in functie de intaietatea pe care o acorda la un moment dat, in plan personal si/sau profesional.
Pentru ca in viata, fiecare dintre noi cauta confortul (C), iar acesta este, dupa cum de la un insotitor psiholog cred ca am inteles, rezultatul relatiei dintre resurse (R) si asteptari (A): C=R/A. Iar resursele sunt ceea ce eu detin in realitate, o forma de exprimare cuantificabila, ceva ce pot vedea, masura, atinge, dupa cum cred ca am inteles de la unul dintre formatorii mei intr-ale coaching-ului arta si care indeamna la “Stop confuziei”. Iar asteptarile sunt interpretari, abstractizari, problematizari, atasari de un propriu construct (o poveste), concentrari ale atentiei pe alta persoana.
Muntele se inalta inspre cer, iar din realitatea cu muntele –din putina mea experienta pe munte–, pot spune ca Maria Sa imi da un sentiment inaltator. Ma “inalt”, cand devin mai bun cu fiecare “azi”, fata de al meu “ieri”. Muntele, natura, ma antreneaza sa fiu GATA ORICAND. Gata sa inaintez catre culmile dorite, dar sa ma mai si intorc intr-un mediu familiar si familial; gata sa depasesc starea de platou (plafonarea, blocajul, lipsa de perspective, alergatura continua si zbuciumul fara de rost); gata sa contribui la sustinerea celui de langa, aflat poate in nevoi, in dezvoltare, in devenire; gata de BunaStare.
Intelepciunea insulara nipona a surprins o forma de acensiune in viata: imbunatatirea continua – KAIZEN. O forma de bunastare, de cautare si urmarire asidua a acesteia – o schimbare in bine (in limba din “Tara Soarelui Rasare”, KAI inseamna “schimbare”, iar ZEN corespunde cu “bine”).
Pe oricare dintre “spitele” care centreaza Roata Vietii, in orice domeniu de activitate, perspectiva Kaizen inseamna o imbunatatire continua a functiilor si rolurilor, o responsabilizare si o implicare a tuturor si a fiecaruia in parte, de la vladica la opinca. O data cu publicarea cartii „Kaizen: Cheia catre succesul competitiv al Japoniei”, in anul 1986, Masaaki Imai a introdus la nivel mondial filosofia care a devenit un pilon important al oricarei organizatii competitive si cu o strategie pe termen lung, precum si al oricarui individ interesat sa ajunga asumat un orientat campion dedicat. Aceasta, intrucat conceptia Kaizen presupune: procese corecte care conduc la rezultate bune; valorizarea identificarii situației curente a companiei sau a individului; argumentarea cu date, coordonarea si inspirarea cu fapte; delimitarea interpretarii de realitate; actionarea pentru identificarea si corectarea cauzelor radacina ale problemelor; lucrul in echipă, identificarea si atragerea de aliati; asumarea imbunatatirii continue, de catre toti, si implicarea tuturor, pentru a se ajunge intr-un final la rezultate mari, dupa ce au fost realizate schimbari mici, acumulate in timp.
In loc de concluzie, mirari: ales cititor, cine esti?; unde te gasesti?; cu cine alaturi?; cum si unde, pana la urma?; ce a functionat din ceea ce ai facut pana acum?; ce ai fi putut face diferit pentru a functiona mai bine, si cum?; care-s invatamintele cu care poti merge mai departe?; ce vei face concret si… CAND?
0 Comments