La deschiderea unui grup de studiu despre comunicarea nonviolenta, in care ne-am reunit mai bine de 10 protagonisti, mai proaspeti sau mai copti, aflati intre 20 si 50 de primaveri ale vietii, cu diverse provocari familiale si diferite traiectorii profesionale, am pornit mai ieri cu vreo cateva A-HA!-uri initiale:
– pe parcursul vietii, ne desfasuram in doua domenii complementare: cel personal si cel profesional;
– comunicarea nonviolenta se poate aplica in amandoua, cu interes, obida si responsabilitate, insa cu mai multa aplecare in plan personal;
– o conditie de baza a comunicarii nonviolente este CONECTAREA (cei 4 pasi ai lui Marshall Rosenberg), iar aceasta se realizeaza intre doi parteneri dedicati si reciproc orientati, care vor sa se conecteze unul cu celalalt; este un drum cu sens dublu, sensul unic ar duce la un “deadend”;
– in domeniul profesional, exista un CONTRACT care normeaza relatiile si responsabilizeaza, chiar si cu zaharelul (salariu, concediu, cursuri de dezvoltare si/sau perfectionare) si batul (eventuale sanctiuni, intre reducerea salariala si concediere), pe “sfantul” principiu: “daca…, atunci…”;
– cand procedurile sunt clare si asumate, responsabilitatile distribuite, rezultatele sunt insotite de bucuria realizarii;
– e bine sa distingem intre eficienta si eficacitate;
– e si mai bine sa facem distinctie intre doua modalitati de lucru, sa alegem in cunostinta de cauza si sa strabatem cararea pavata cu pietrele de hotar:
OBSERVATIA,
SENTIMENTELE,
NEVOILE,
CERINTELE,
in locul celei presarata cu abrazivele:
EVALUAREA/judecarea,
NON-SENTIMENTELE,
ASTEPTARILE/familia lui “trebuie”,
REVENDICARILE/ORDINELE;
– sa distingem intre emotii si perceptii;
– sa constientizam ca lupta este inegala si ca sunt identificate mai multe sentimente si emotii atunci cand nevoile NU ne sunt implinite, decat atunci cand ne sunt implinite;
– avem a jongla cu 3 meta-categorii de nevoi:
¤ STARE DE BINE / PACE,
♡ CONECTARE / DRAGOSTE,
☆ AUTO-EXPRIMARE / BUCURIE,
care au, fiecare, cate alte trei sub-categorii (deci, de 3 x 3):
¤ subzistenta/sanatate,
¤ siguranta/securitate
¤ odihna/recreere/distractie;
♡ dragoste/ingrijire,
♡ empatie/intelegere,
♡ comunitate/apartenenta;
☆ autonomie/autenticitate,
☆ creativitate/joaca,
☆ scop/contributie.
Fara vreo experienta formala in gestionarea manageriala, pot totusi spune ca am avut aceste A-HA!-uri plantate initial in cadrul “misiunilor” de “mystery shopping” pe care mi le-am asumat si dus la indeplinire, ani de-a randul.
Totodata, am avut prilejul de a-mi aduce aminte de fascinatia, pentru un civil netrecut prin “deliciile” unui stagiu militar (obligatoriu, sau nu), fata de modul de organizare si pregatire a actiunilor in cadrul armatei americane. “Trust the process”, cum s-ar zice.
Ce-mi ramane pe mai departe?
– Actiune! Si poate alte A-HA!-uri, pe data viitoare.
0 Comments