Dupa primul capitol al intalnirii grupului de studiu despre comunicarea nonviolenta (C.NV.), am ramas cu amintirea unor momente de A-HA! care m-au surprins si pe care imi propun sa le surprind si eu, la randul meu, aici, cu aceasta ocazie si cu oarecare stangacie…

Unul dintre A-HA!-uri a fost ca… fiecare clipa trecuta, prezenta sau viitoare poate fi despre compasiune, empatie, mila, simpatie. Si, important cred, este sa ma straduiesc sa identific ceea ce le diferentiaza pe acestea. Sau, mai degraba, sa constientizez pe care dintre cele patru aleg sa ma concentrez… A-HA!, ca o invitatie de a descoperi, de a ma descoperi, daca si cand le “vad”; oricand, sau mai ales cand ochelarii C.NV.-i port. Astfel, pot porni de la ideea ca dragostea in actiune inseamna compasiune, ca am de raspuns provocarii de a pune inaintea nevoilor mele, pe cele ale interlocutorului meu.

Pentru ca, uneori, intrebarile sunt de fapt raspunsuri, iar simpla observare ne tine in realitatea unui adevar fara de prejudecati, de opinii, de interpretari. Si astfel, punem fundatia unor relatii autentice, a unui proces continuu, constient si asumat, care ne tine gata oricand sa ne imbunatatim permanent, care ajunge sa fie un mod de a vietui.

Provocarea(-mi) este de a citi. Rand pe rand, carte cu carte, rand cu rand, fapta cu fapta, si mai ales de a pune in context, de a lasa sa interactioneze si sa relationeze acele eventuale A-HA!-uri cu care sunt cadorisit cu fiecare lectura, daca las deschise sufletul si mintea.

In context, in ordine aleatorie (iar ordinea aleasa poate potenta sadirea, rodirea si cultivarea A-HA!-urilor personale), propuneri “lejere” dar substantiale de “studiu” ar (mai) putea fi:

“Stop confuziei” – Costel Coravu
si
“Intrebarile sunt, de fapt, raspunsuri” – Allan Pease

Un A-HA! mi-a mai aparut si odata cu efectuarea unui exercitiu inedit – atunci cand am fost provocati sa ne privim doi cate doi, pe rand, pentru cate doua scurte (dar interminabile) minute. Ocazie cu care mi-am surprins ganduri, angoase, pareri, prejudecati, interpretari, asocieri samdp, in timp ce ma straduiam sa respect consemnul de a transmite sustinere, incurajare, dragoste platonica, doar din si prin priviri (reciproce), precedate de fiecare data de strangeri de mana insotite de rostirea scurta si clara a propriului prenume.

A-HA!, mai departe am inteles si faptul ca validarea celui din fata mea, interlocutor pe diferite teme de interes, o pot face verbal, prin simpla formula (ce pare oarecum magica): “am auzit ca…”; rostita odata cu repetarea celor auzite, pe cat posibil intocmai, fara interpretari, judecati, adaugiri, pareri, dar cu constienta ca exista un MMS alaturat – “might miss something” (se poate sa-mi fi scapat ceva…). Iar acestea m-au dus cu gandul la filmul Avatar, in care vorbitorii Na’vi de pe mirificul corp ceresc, satelitul Pandora, se salutau prin acel “I see you” (te vad) care insemna o confirmare a prezentei fizice a celui din fata, precum si o verbalizare a unui angajament de conectare in prezent, intre doua inimi si minti orientate una catre cealalta, in plan spiritual si fizic.

Si toate acestea au fost initiate de provocarea lansata la inceputul sesiunii de studiu, cea de a raspunde la intrebarea “Ce e viu in mine?”. O (auto-) chestionare buna de fiecare seara, cand as putea sa (ma) privesc in oglinda actiunilor zilei care va sa se-incheie; o interogatie buna de fiecare dimineata, cand as putea sa (ma) privesc in oglinda din fata si sa ma concentrez pe cele doua oglinzi ale sufletului meu, care-mi clipesc si care ma fixeaza (ori tintuiesc?) inapoi; cand, dupa ce alung somnul, sau desarta visare, as putea sa ma mai si proiectez in actiune si sa vizualizez rezultatul nutrit…

Acum, la finalul acestor randuri, marturisesc, ales posibil interlocutor, ca as dori sa te provoc: sa ne dam ocazia de a ne vedea unul pe celalalt in cadrul unei conversatii in care sa-ti pot oferi intrebari (de coaching?); sa ma pot marturisi ca “am auzit ca …”; si, firesc, sa continuam cu verificarea sentimentelor implicate (pozitive sau negative) si generate de nevoile (implinite sau neimplinite) de moment; sa pot repeta actiunile, termenele, aliatii, constrangerile, resursele s.a.m.d.p. pe care ti le identifici si pe care le abordezi pentru a ajunge acolo unde iti propui, la acea BunaStare pe care vrei sa o atingi. Eu, in calitate de S.A.C. certificat, tu, de realizator avantat. Caci, vorba-aceea: dupa fapta, si rasplata…

AHA! ?

Categories: Uncategorized

0 Comments

Leave a Reply

Avatar placeholder

Your email address will not be published.