Viata este ca un profesor: livreaza lectii. Uneori insesizabile, de multe ori, dureroase. De mine depinde daca invatamintele-i sunt deschis sa le primesc, orientat sa le inteleg si intelept sa le aplic, ba chiar generos sa le dau si mai departe.
In viata, gasesc resurse si aliati ca sa fac fata constrangerilor si sa-mi depasesc limitele: un profesor, un formator/trainer, un mentor, sau chiar un coach dedicat?
Cred ca in viata am o seama de alegeri: drumul scurt, sau pe cel lung; drumul cunoscut, sau pe cel laudat de altii; varianta mai usoara, insesizabila, sau pe cea mai provocatoare, ba chiar cu cucuie. Pe care o fac?
Exista un curent de gandire care afirma ca, pentru succes, pentru implinire, pentru BunaStare, nu lipsa competentelor este provocarea, ci cultura organizationala in care activez, care nu pune accent si pe insamantarea si rodirea unor astfel de competente Soft, precum leadership, comunicare, colaborare, gestionarea timpului samdp.
Poate pentru ca exista unele asteptari culturale? Poate…
…competentele Soft permit eroarea ce poate decurge din exercitiul de a lua decizii si de a nu o nimeri neaparat pe cea potrivita?;
…exercitarea unor astfel de competente presupune riscuri si disponibilitatea mea de a mi le asuma?;
…competentele Soft necesita timp – sa le constientizez, dobandesc, cultiv, adaptez, ba chiar sa ma bucur de rezultate?
Astfel, poate aparea diferenta fundamentala dintre cantitate si calitate: a face mai mult nu mai este masura succesului, nu inseamna neaparat si mai bine. Oarecum, e ca diferenta dintre eficacitate si eficienta. Ca dintre inotul in piscina si inotul in mare.
Investitia de timp pentru ascultare, invatare, creare si conducere, este vitala. La nivelul intregului angrenaj -organizatia-, dar si al piesei componente constitutive -individul-, daca doresc mai multe rezultate benefice, am nevoie de mai multe competente Soft lasate sa contribuie, ceea ce inseamna ca am nevoie de mai mult timp pentru a fi om, nu doar o rotita, ci un angrenaj in sine.
Si-mi asum: sunt om! Am multiple valente. Precum si bube-n cap. Sunt perfectibil. Am multe roluri. Dobandite. Unele chiar asumate. Am ajuns intr-un punct al ascensiunii mele. M-am educat, m-am format, m-am ghidat, m-am dezvoltat, m-am bucurat. Ma opresc aici? Sting lumina? Sau dau voie unei noi curiozitati poate chiar inaltatoare (?): ESTE COACHING-UL (si) PENTRU MINE?
Sau mai degraba: sunt eu, oare, gata pentru coaching?
Cred ca este ca in nutritie: este stilul vegan / vegetarian / omnivor / carnivor pentru mine, sau sunt eu pregatit pentru alegerea si asumarea unui anumit stil? Pentru ce? Ce doresc defapt? Ce altceva in afara de… sanatate? Sa ajung unde? Se pare ca nu oricine, oricand, oricum, este pregatit pentru un anumit stil de nutritie. Conteaza si cultura, istoricul de familie, anturajul, specificul geografic al locului, comportamentul. Tot asa, nu oricine, oricand, oricum, este pregatit pentru coaching…
La fel si cu ascensiunea. Imi place sa cred ca viata este o ascensiune permanenta, insa nu cred ca mi se intampla doar fara sa o accept, sa o caut, sa o asum. Sa o primesc, sa o onorez, sa o celebrez. Biologic, la nastere nu sunt inca pregatit sa ma deplasez pe doua picioare. De la primul scancet, am alaturi resurse si aliati care ma sprijina si ma sustin. Ma pregatesc sa fiu gata, la momentul potrivit. Sa-mi gasesc locul potrivit. Cu insotitori (aliati?) pe care mi i-am ales ca parinti – este o viziune. Apoi, imi continui (la categoria stafeta) ascensiunea personala si profesionala, tot cu resurse si aliati, precum: parintii, rudele, educatorii, profesorii, indrumatorii, coordonatorii, conducatorii… Formatorii, mentorii, coach-ii… ???
Unele parteneriate nu am cum sa le aleg, altele da. Cand sunt pregatit? Cand stiu ca sunt pregatit? Cand pot afirma cu autenticitate “stiu ca nu stiu nimic”? Care sunt reperele care imi pot indica unde ma aflu si incotro sa pornesc, directia, pasii? Cand aleg? Cum? Pe cine?
Pentru unul ca tine, avantat cititor, o posibilitate este AVANTcoaching. Da, hai!
Sursa inspiratiei:
via
si experienta dobandita prin participarea la ateliere de dezvoltare personala si profesionala,
unele pe care le-am modelat apoi la C.R.I.A. – Oltenita
0 Comments