Pe munte, am beneficiat de posibilitatea de a calca pe trasee marcate sau nemarcate, impreuna cu parteneri de nadejde. Am descoperit pas cu pas, obiectiv dupa obiectiv, faptul ca muntele inseamna mai mult decat cucerirea unor provocatoare varfuri. Presupune si trasee de creasta, pe curbe de nivel; ofera mai ales panorame, ba chiar 4 anotimpuri indealungul unei singure zile; imbie spre ametitoare altitudini, razlete si mai mult sau mai putin izolate culmi; contribuie la realizarea unui palmares cel putin interesant; modeleaza caractere, ofera trairi, descoperiri ale celor de langa si mai ales ale propriei persoane. Este mai mult decat lungul nasului. Este mai mult decat despre propria persoana. Pentu ca, peste tot pe unde am fost, pe unde am trecut, din suflet am lasat si in acelasi timp, sufletul benefic mi l-am incarcat.
Undeva, la loc de buna pastrare, de profunda amintire si indrazneata speranta de recidiva, as pune acum descoperirea dobrogeanei bijuterii a Macinului (cea mai veche formatiune muntoasa din spatiul carpato-danubiano-pontic, poate pe nedrept ignoranta in goana romanului mediu statistic spre litoral sau spre ale Dunarii guri, atat de veche incat ne-a lasat doar posibilitatea de a ne cocota cortul la “ametitoarea” altitudine de 465m, la care se-nalta varfu-i maxim, Tutuiatu, ori de a ne bucura la pas, de pe o miniaturala mostra a crestei Fagarasului, anume Culmea Pricopanului), alaturi de nestematele descoperite prin bunavointa unui coleg (Ratza) de pasiune intr-ale drumetiei in salbaticiile naturii mai mult sau mai putin montane, cele care imbraca forma stancariilor Doabrelor din ai Lotrului Munti.
Si in viata, marcat de vreun nemarcat?
Cred ca viata este oarecum precum muntele: provoaca, incita, ofera satisfactii, bucurie, dar si cucuie si durere, lacrimi de suferinta, dar si de placere. Muntele oferă posibilitatea de a alege: il descopar mergand LA el, sau PE el? De acasa, din fata unui dispozitiv electronic, a unor povesti(ri), a unei harti mai mult sau mai putin detaliata, mai mult sau mai putin inspirata, sau de la firul ierbii ori a pietrificatei fermitati a stancii care-mi mangaie talpa bocancului, sau care imi gazduieste cu fermitate mana la pasaje mai mult sau mai putin expuse?
In viata, avem posibilitatea de a face pasi pe cai oficiale, “omologate”, formale, cu variate grade de solicitare, la diferite varste, accesate ori ca un dat, ori ca o alegere. Avem astfel o directie data de mediul formal de educatie (scoala), precum si de cel informal de formare, asumat și desfasurat pe parcursul intregii vieti (programe dedicate sau activitati asumate, non-formale). Avem directia aleasa odata cu mediul activ pentru care am optat sau care ne-a fost indicat si care ne-a primit, cel in care ne putem pune in opera competentele deja dobandite, sau in care putem deprinde unele noi (serviciul).
In viata, ne putem avanta si in necunoscut, pe “nemarcate”, cu intelegerea ca fiecare poticnire poate fi in fapt un semnal, fiecare esec poate fi de fapt o lectie, fiecare cucui este o incurajare pentru asumarea unui pas-inainte si o recalibrare, o reasezare pe traiectorie…
Traseul oficial, “omologat”, “marcat”, este deja celebra clasica traiectorie: scoala – serviciu – pensie.
Traseul “nemarcat” poate fi cel al unui demers antreprenorial. Nu pentru oricine, nu oricand, nu oricum.
Pe oricare traseu sunt sau ma proiectez, alegerea celui pe care il am alaturi poate fi definitorie. Ma poate inalta mai repede, mai iute, mai sigur. Imi poate facilita … ASCENSIUNEA…
Cu AVANT inainte!
0 Comments