… cu un coach? Alaturi, sau impreuna?

Eu? – Actionez. Poate mai bine decat… actionez oricum. Poate mai eficient. Poate cu succes. Poate cu realizari. Poate cu impliniri. Poate cu AVANT! Tu?

Ma urc, ma catar. Escaladez. In ASCENSIUNE. Eu – Tu – Noi… Relationam. In “coarda” – a.k.a. retea.

Iata cum, posibil:

– odata cu antrenarea motivarii si a responsabilizarii inspre atingerea tintelor stabilite, fara judecati si subaprecieri externe, ori prejudecati si auto-sabotari atunci cand “ni se pune pata” sa initiem ceva nou, sa facem loc unei schimbari benefice in viata, fara descurajarea dublei-masuri sau a celui de-al doilea gand care este departe de cel de pe urma;

– asumandu-mi ca in mine se reflecta media acelor aliati (?) cu care petrec cel mai mult timp, aiurea sau cu un scop, ca in mine se reflecta atitudinile lor, pesimismul, delasarea, aiureala, sau indarjirea, constiinciozitatea, puterea interioara, ba si comportamentele de succes fauritoare;

– cu incredere ca ceea ce nu ma omoara ma… intareste; daca cineva/ceva nu ma face mai puternic, atunci contribuie la slabirea mea, chiar si atunci (sau mai ales?) cand imi “ofera” insignifiantu-mi [?] consum de timp si de atentie, dupa cum am inteles din unele afirmatii ale lui Tim Ferriss, autorul modelului celor “4 ore pentru…” si surprins in carti de psihologie practica;

– asadar, dupa cum afirma un alt autor din zona dezvoltarii personale, Jim Rohn, reteaua mea este valoarea mea (“Your network is Your net worth”), drept pentru care investesc timp in acte de reflectie pentru evaluarea castigurilor pe care le am de la, sau pe care le pot oferi celor de langa, a contributiilor constructive sau negative in realizarea obiectivelor fiecaruia, individuale, comune, specifice, inaltatoare;

– cu pasi fermi catre o constructie mentala la care pot ajunge prin parcurgerea unor trasee de ascensiune, precum…

…sa evit sa-mi las mandria sa ma tina pe loc sau sa ma traga inapoi;
…sa-mi cultiv si sa-mi pastrez optimismul general;
…sa ma concentrez pe gestionarea favorabila a situatiilor, pe rezolvarea problemelor;
…sa vad orice posibil esec (infrangere) precum o lectie (o treapta de pasit in ascensiunea-mi) si sa merg mai departe fara a renunta;
…sa-mi gestionez emotiile;
…sa practic optimismul realist;
…sa(-mi?) impun limite;
…sa am o viziune pe termen lung;
…sa caut sa pricep sa “citesc” comportamentele umane;
…sa fiu intelegator cu propria-mi persoana;
…sa accept schimbarea, faptul ca orice (lucru, fiinta, situatie) este trecator si sa am capacitatea de a ma adapta rapid la noile conditii ale noului context si cu posibilele constrangeri aferente;
…sa invat sa-mi accept temerile si sa le gestionez pastrandu-mi increderea si curajul, in ciuda posibilelor frici;
…sa stau ferm in fata provocarilor, sa accept efortul si sa fac efort sa mi-l incorporez;
…sa evit activitatile ce ma distrag si doar par relaxante, fiind, de fapt toxic-mistuitoare;
…sa-i sustin pe ceilalti, in locul proiectarii asupra lor a invidiei, geloziei si maniei mele;
…sa ma concentrez asupra ascensiunii-mi intru bunaSTARE (progres&dezvoltare&devenire);
…sa-mi asum ca este in regula sa servesc si refuzuri cand solicitarile pe care le primesc sunt incongruente cu ceea ce simt si gandesc (stiu, vreau, pot).

Si, in loc de concluzie (de se impune?), inchei gandurile de acum prin asumata (pre-?)judecata (dar am ajuns oare la final?):

Cu un coach mi-as putea extinde reteaua de resurse si aliati, ba si de competente – nu doar conexiuni externe (autohtonul P.C.R. – Pile, Cunostite, Relatii?), ci si “conexiuni” interne generate de raspunsurile pe care (mi) le ofer la intrebarile puternice cu care ma confrunt din partea specialistului in activitatea de coaching si care ma pot indrepta catre noi solutii, resurse materiale si… umane.

AVANT!

Categories: Uncategorized

0 Comments

Leave a Reply

Avatar placeholder

Your email address will not be published.