… ca cea montana ???
Cand e viata frumoasa? Vara, toamna, iarna, primavara? Cand e cel mai usor sa ma avant pe un traseu montan? Cand am parte de o experienta inaltatoare, formatoare, modelatoare?
Dincolo de drumetia montana (cu ale sale reguli de buna-conduita; cu respectarea traseului marcat sau ne-marcat si a celor aflati pe acesta; cu lasarea locului pe unde am calcat pe cat posibil mai curat, mai bun, mai bine decat l-am gasit cand m-a intampinat; cu imperativul asigurarii intoarcerii acasa in bune conditii de sanatate, ba poate si un pic mai castigat intr-ale experientei), exista un alt nivel: cel al escaladei – forma mai solicitanta, mai rafinata de acensiune si, din propria-mi experienta marturisesc, nu potrivita oricui, oricand, oricum…
La un moment dat, nu foarte demult, am ales sa vad viata ca pe o ascensiune. EU traiesc. Si, pe cale de consecinta, EU sunt in ascensiune. Ca in escalada (de care m-am apropiat timid, iar pasiunea mea fata de munte m-a dus in cateva experiente de abordare “la liber” a unor pasaje care de regula salta inima-n gat, precum si in combinatii de asigurare cap-coarda, sau cap-secund, in cateva imprejurari), EU sunt cel mai aproape de prize. EU bat urme in zapada. EU imi stabilesc (mai inspirat sau usor-usor modelat, calauzit, poate chiar ghidat) propriu-mi traseu, fiecare miscare, ce succesiune brat-picior consider ca se impune potrivit experientei deja create, documentarii traseului deja realizate, observatiei si cantaririi optiunilor, la fata locului, potrivit spiritului detinut si motivatiei care-mi da avant. EU, dar cu responsabilitate si raspundere pentru cei care vin dupa mine, pentru ce traseu (le) deschid, pentru ceea ce las in urma-mi.
La fel, pe orice traseu de ascensiune din viata, ma urc, ma catar, ma tarasc singur-singurel, sau cu cineva alaturi. Si am? Pe cineva? Alaturi? Un coach? Un life-coach…
Imi evaluez, singur sau facilitat, resursele si limitele pe care mi le si gestionez? Imi constientizez constrangerile si modurile de abordare? Imi aleg aliatii? Am libertatea de a alege daca aleg sau nu, daca si ce fel de aliati imi iau alaturi, cand vreau sa ma bucur de succes, cu cine impreuna?
Ma privesc in oglinda. In oglinda propriilo-mi fapte. Reusite. Esecuri. Invataminte. EU continui sa vad pe cineva in… ASCENSIUNE. Tu, ales cititor, pe cine vezi? In ce fel de oglinda? Cum? Cu cine? Cand? Cat? Pana unde? Cu ce AVANT?
Pentru o lectura despre escalada, una dintre surse poate fi accesata AICI!
0 Comments