Inspirat fiind de un articol de pe ICF (Coaching in Another Language: The Impact on Core Competencies / Coaching in alta limba: impactul asupra competentelor de baza), mi-am adunat gandirile si mi-am propus o extrapolare. Ce a iesit, in continuare.
Coachingul este (click aici) despre a fi alaturi de cine (dar nu oricine) este campion si doreste sa se mentina campion, sau de cine (dar nu oricine) tinteste si este pe calea de a deveni campion in domeniul sau, in aria sa de interes. Coachingul este despre metoda. Este diferit de mentorat, consultanta/consiliere sau terapie.
Astfel, dupa cum ICF aprecia si ne deschidea ochii prin interpretarea unui sondaj in randul coachilor care au practicat si in afara limbii lor materne, avantajele coachingului intr-o alta limba exista. Pe langa acesta – coachingul in limba straina, eu cred in coachingul pe… o alta limba. Adica specialistul in activitatea de coaching poate avea rezultate deosebite, pentru clientul sau, daca nu este neaparat din domeniul de activitate al acestuia.
Evident, performanta se poate atinge si daca intelege domeniul clientului. Ba unii chiar cred ca se impune astfel, ca altfel nu se poate. Insa coachingul nu este despre domeniu, despre provocari in sine, ci despre om, personaj, individ, personalitate. Despre cel care face. Despre fauritor. Despre modul de adresare a acelor provocari si despre sustinerea celor doritori si convinsi ca vor sa faca ceva, orice, dar etic si constructiv, pentru a le aborda.
Exista ceva avantaje cand coachul are legaturi cu domeniul de activitate al clientului (in cazul meu, insotitor de bord si pentru politicieni, pentru ca… studii universitare in zona politicii – stiinte politice cu aplecare pe politici publice si management politic, precum si domeniul de securitate din studii europene; si pentru ca… experienta profesionala in zona politicii – un pic in relatii internationale, un pic alaturi de politicieni, un pic in administratia centrala, un pic in zona executiva, un pic in cea legislativa, un pic in zona de suport in campanii electorale…).
Insa coachingul este coaching. Iar roata vietii se-nvarteste, mai lin sau mai zdruncinat, dupa cum ii sunt calibrate (si potrivite), prin puterea faptelor, unele spite/directii/domenii: cariera, sanatate, bani, dezvoltare personala, relatii, recreere samdp. Clientul este cel care stabileste ce este prioritar, pentru el, ceea ce crede ca „merita toti banii”. Coachul este doar alaturi si contribuie la clarificare. Martor la identificarea si stabilirea planului de actiune. La efectuarea pasilor necesari si asumati. La sarbatorirea succesului. Pentru acestea, coachul are diferite abordari, metode, instrumente, dar si un calup serios de miez – „core competences”, cum apar in materialul ICF / competente de baza, cum sunt prinse in SO:
- Stabilirea acordului de coaching (Establishing the Coaching Agreement)
- Stabilirea increderii si confidentialitatii (Establishing Trust and Intimacy)
- Prezenta dedicata (Coaching Presence)
- Ascultarea activa (Active Listening)
- Adresarea de intrebari puternice (Powerful Questioning)
- Comunicarea directa (Direct Communication)
- Crearea constientizarii (Creating Awareness)
- Stabilirea actiunilor (Designing Actions)
- Planificarea si stabilirea obiectivului (Planning and Goal Setting)
- Gestionarea progresului si a responsabilitatii (Managing Progress and Accountability)
Revenind pe plaiuri mioritice si la prezenta provocare de extrapolare. Putem vedea coachingul ca pe o pereche de ochelari: rame diferite, lentile diferit colorate, eventual dioptrii diferite. Insa ceea ce fac ochelarii, faciliteaza vederea posesorului (mai clar, mai ferit de lumina puternica, de razele soarelui, mai aproape sau mai departe, dar la distanta functionala) intr-un peisaj prin care poate a mai trecut. Asa si coachingul – poate facilita Bunastarea, poate sustine ascensiunea.
Ascensiunea este o constanta a vietii. Modul in care isi pune ochelarii si vede, depinde de fiecare in parte (BunaStarea este diferita pentru fiecare in parte). De cum se pozitioneaza. De cum tinteste. De cum priveste – de jos in sus, sau de sus in jos.
Nu pana demult, consideram viata o continua degradare. O permanenta schimbare catre… trecerea in nefiinta. Contactul cu, formarea in coaching, propria-mi ascensiune catre calitatea de specialist in activitatea de coaching mi-au deschis ochii si acum imi place sa cred ca mi-am schimbat optica. Vad prin alti ochelari, consider altceva, altfel: departe de a fi o continua degradare, vad viata ca pe o permanenta ascensiune.
Iar ceea ce facem ne poate fie inalta catre un loc cu liniste, lumina si verdeata, fie scufunda in tenebre infernale, arzatoare si sufocante. Depinde de credinta – ca este, ca nu este. Un pariu exista – nu de ieri, nici de alaltaieri, ci de pe la jumatatea lui 1600 e.n. Si ar fi interesant de tinut: Pariul lui Pascal. Pe orice limba ne-am prinde si l-am realiza. Cu sustinere si suport. Coaching style. Gata oricand si mai buni azi decat ieri, iar maine si mai si…
0 Comments