…problematizand prea mult?
Ba chiar, drept consecinta, intr-o mare amanare si-apoi pripita actiune in al 12-lea ceas, in cel mai bun caz?
…despicand firul in patru in cautare de variabile dependente si independente?
Si-apoi, nicio nadejde?
…impotmolit in planul de actiune? Cel frumos asternut pe hartie, dar care confirma iar si iar ca “viata bate filmul”?
Si totusi, in plina actiune este altfel decat in fata ecranului ori a hartiei de schitat, sau?
…mai atras de trasarea unor scenarii pozitive, negative si neutre?
Cele dorite, cele de evitat si cele indiferente si la mai tot pasul de gestionat?
…nestiind cand sa te opresti cu lista de riscuri si de amenintari pe care le-ai avea de adresat?
Si astfel, mirat ca cel pana mai adineauri de langa te ajunge deja din urma?
…cautandu-ti aliati?
Ceea ce implica o alta problematizare in sine, caci e dificil ca potrivesti puzzle-ul cu variabilele lui “cine?”, “cand?”, “cum?”, “cat?”, “daca?”.
Te-ai surprins, asadar, un om de acoperire (a tuturor posibilelor si probabilelor desfasurari cu eventuale implicatii nedorite), uneori? Omul cu ideile, cu planul de rezerva, cu prevenirea eventualului dezastru si cu al daunelor control, cu propuneri de solutii de scos din jar, poate, incinsul cartof copt, cu a altuia mana?
Te-ai surprins, astfel departe de asumare? De rol prim? De actiune? De podium?
Prin coaching, te surprinzi in necunoscute si benefice surprinderi, ba chiar si in… actiuni inaltatoare, avantat utilizator!
Cu gandurile de mai sus m-am surprins si eu infruptandu-ma cu nesat dintr-o seama de postari dintr-o seama de surse…
Si totusi, cat cititor, cat interlocutor, cat ganditor, cat facator? Surprins?
0 Comments