Viata este…

… la tot pasul?

”Traiti, ba, traiti, ca de murit nu-i nicio scofala!” – Adrian Pintea, actor roman de teatru, film si televiziune (1954-2007)

Chiar si atunci cand nu pasim, dar dormim… traim! Avem somnul asa cum ne asternem.
Chiar si atunci cand muncim si pe altii ii servim… traim! Avem serviciul pentru a face nu doar ceea ce ne place, ci un pic mai mult: ceea ce ne completeaza mental, fizic, social si spiritual; cel in care nu suntem neaparat cei mai buni, ci ii sustinem pe cei de langa sa devina o varianta a lor mai buna decat au fost anterior, clipa de clipa. Am gasit acel loc? Inseamna ca nu mai avem de ce sa ne plictisim, ci doar sa… “trudim” !) Si astfel, ne dam sanse sa dobandim… BunaStarea. In rest, numai de bine. Pai altfel, cum?

Mi-aduc aminte ca, modest, odinioara, am contribuit timp de un mandat la materializarea unui gand asumat si sustinut de un “surd la lucrurile marunte” si ales al unei comunitati baraganene, investit astfel cu reprezentarea in forumul puterii legislative. Spera, indemna, proiecta: “Impreuna.Facem.Bine.”. Simt ca si aici, la ceva distanta (in timp si in spatiu) de acele vremuri, inca nu m-am distantat. Cel putin de aceasta intentie nu m-am departat. Ci, pe langa ceea ce spuneam atunci prin fapte (vezi Evenimente de aici), as completa acum:

Cand ne propunem ceva, reusim…

…doar IMPREUNA! Cu aliati, resurse, competente. Dar doar cu-atat? Pai suntem animale sociale, investite, etichetate, “ursite” de la Aristotel (384 i-Hr – 322 i-Hr) incoace. Ca sa obtinem ceea ce dorim, avem doar a ne comporta adecvat. Si astfel, sustinut si asumat FACEM! Ne depasim limitele (sadite de unii si de altii, ba chiar de noi insine si auto?-“cultivate” interior, ulterior) si gestionam constrangerile (ce ne sunt “servite” din exterior). Ca sa celebram si sa ne bucuram de realizari, avem a construi si a intelege ceea ce ne dorim prin BINE (pentru noi si pentru altii): destinatia, sau calatoria? Tronul, sau domnia? Pasi fermi catre oportunitati, precum si din fata tentatiilor subrezitoare? Cu fiecare ascensiune din fiecare clipa, pentru a fi mai buni decat in cea precedenta?

IMPREUNA.FACEM.BINE.

Pe ce model? In ce mod? Cu ce avans? Cu ce avant? Avem, asadar, trei obiective in sine.
Abordate impreuna, pentru ca sunt intercalate intre puncte de suspensie (…) care ne deschid visarea si proiectarea catre viitor.
Sau fiecare cu fiecare, adresate separat si cand punem punct (.) odata ce le-am realizat, ori cand le marcam punandu-l pe-acesta in legatura cu o linie, cu o directie constientizata, aleasa, asumata, ca intr-o reprezentare vizuala a lui “i”, dar intors (!).
Sau ca simplu slogan, cand sunt despartite doar de spatiul pe care l-am fi putut umple cu un semn de punctuatie: “( )IMPREUNA( )FACEM( )BINE( )”.
Sau luate separat, dar intr-un tot, cand reprezinta obiective ce se scurg (;) unul dupa altul, cand se intrepatrund si se completeaza unul pe altul, formand o generoasa carte a unei povesti de actiune cu final dorit, compusa din trei mari capitole – fiecare, alta naratiune de actiune, in sine: “IMPREUNA; FACEM; BINE”.

Asadar, oricum ar fi, facem ceea ce facem alaturi de altii: ne nastem impreuna cu cel putin un membru al familiei; cream la randul nostru familii; completam comunitati; construim organizatii; modelam societati; reprezentam civilizatii; influentam culturi… Doar trecerea pe “partea cealalta” o facem singuri. Si, de preferat, cu cineva la capatai, dar nu obligat sau natural predestinat…

Viata este la tot pasul. Si-n urcare, si-n coborare. S-alegem asumat ascensiunea. Cu avant!
Atat? Ce-apare acum, la finalul acestor randuri? Regatul, pentru un cal?

Oricum, orincotro, in sus sa fie. Avant, asadar!