¿?¿ Linia de demarcatie / Firul conducator / Raza portanta / Arcul de bolta / Esenta firii-mi / Miezul lucrurilor / Buricul pamantului / Parghia / Trambulina / Sarma / Barna / Barca / Navodul / Parasuta ?¿?
“When you are in the middle of a story it isn’t a story at all, but only a confusion … It’s only afterwards it becomes anything like a story at all.” – Margaret Atwood (Alias Grace), scriitoare canadiana, poeta si critic literar
Viata e miscare. Privita printr-acest obiectiv, viata (a)pare constanta si caracteristica tuturor acelora care “se misca”. Vietuitoarele vietuiesc si trebaluiesc pentru satisfacerea unor nevoi. Fiziologice, de securitate, de apartenenta, de stima, ba chiar de autoactualizare (a se vedea Piramida lui Maslow). Chiar daca se orienteaza voit (sau doar instinctiv?) si autonom, ori sunt atinse/mangaiate/miscate/urnite/propulsate de energii diferite si felurite (de la curentii marini care aduc unora hrana si le distribuie progeniturile, precum si de la cei de aer care polenizeaza unora florile si le imprastie semintele prin facilitarea caderii fructelor purtatoare, la curentul electric si combustiile controlate), vietuitoarele, de la cele mai simple (uni-) catre cele mai complexe (pluri-), se hranesc si se reproduc. Descriu si inchid un cerc. Iar de la un punct incolo, de la un alt nivel, chiar un pic mai mult: cerceteaza si afla sa inteleaga si sa se inteleaga, se bucura si cauta fericirea, dragostea, implinirea, betia…
Astfel, si la fiinta umana, cea considerata deocamdata ca fiind aflata pe cea mai inalta treapta a lantului trofic, putem spune ca piramida nevoilor prezinta o constanta: miscarea. Prin si pentru dezvoltare, catre devenire. Actiunea. Deci, la baza satisfacerii oricarei nevoi, sta facerea. De bine. Miscarea, asadar. Saltul. Dezvoltarea. Devenirea.
Omul care se afla permanent in ascensiune (sa-si depaseasca propria conditie, sa devina in fiecare “acum” mai bun ca “adineauri”) actioneaza. Intreprinde. Se misca. Mai mult sau mai putin calculat, mai mult sau mai putin avantat. Se propulseaza. Creator, de dorit.
Toti cei care pretuiesc miscarea (fizica sau mentala), in natura inconjuratoare sau in propria natura umana, in sus si-n jos, inainte si-napoi, in fata si-n spate, ba si-n lateral, pastreaza interesul, curiozitatea, bucuria de a se juca. Si de a juca multiple roluri, in diferite piese si situatii, cu diverse circumstante si feluriti companioni (aliati?). Caci “Nu ne oprim din joaca atunci cand imbatranim. Imbatranim cand incetam sa ne mai jucam.” – George Bernard Shaw, dramaturg irlandez, “condamnat” in anul 1925 la primirea Premiului Nobel pentru literatura, fiind “incriminat” de inalta cutezanta prin “opera sa care este marcata de idealism si umanitate, pentru satira sa stimulatoare plina de multe ori de o singulara frumusete poetica”.
Tuturor celor care se regasesc intr-una dintre ipostazele mai sus mentionate, le propun o prinsoare: sa continue. O “afacere”, cum ar veni. Pe actiune la plural. Individual si la purtator. Dar si mai constient si si mai asumat. Si-mi propun sa le facilitez si cadrul prin care pot salta. Pe diferite paliere si la diferite niveluri. Mai in joaca sau mai in serios. Caci dezvoltarea, devenirea, ascensiunea, se realizeaza pe perioada intregii vieti. Decat. Sau doar? Cea care este un “perpetuum mobile“.
Tu, ales temerar, pana-ntr-aceasta clipa ti-ai identificat narativul? Idee, documentare, focalizare, organizare, scriere şi rescriere? Prin ce actiuni? Cu ce rezultate? Alaturi de cine?
AVANT spre BunaStare!
0 Comments