Apa este unul dintre principalele elemente ale vietii. Dar, asa cum orice medicament poate deveni otrava (folosit in exces sau in afara prescriptiilor), iar orice obiect, o arma letala, mintea umana a dus apa dincolo de firescul ei. Astfel, pe calea spre sublimarea interogarii agresive, legenda spune ca avem picatura chinezeasca; iar comunitatea internationala actuala a identificat, blamat si incriminat contemporanul “waterboarding” (simularea inecului).
Se spune ca intelepciunea asiatica mandarina a imbogatit tezaurul Umanitatii cu busola, seismograful, matasea, roaba, artificiile, zmeul, hartia, praful de pusca, presa tipografica si multe altele… Pe langa acestea, dar intr-un alt registru, imaginarul colectiv atribuie (cel putin cu un atribut) acelui spatiu si posibilitatea unei modalitati mai exotice de tortura, pe cat de inofensiva la prima vedere, pe atat de brutala: picatura chinezeasca.
Descrisa la nivelul secolelor XV-XVI prin “generozitatea” italianului Hippolytus de Marsiliis, aceasta presupunea un proces prin care apa era indelung usor picurata pe fruntea unei persoane, determinand-o pe aceasta sa cedeze nervos, pana la urma. Cum s-a ajuns aici? Nicicum prin explorare geografica, import cultural sau achizitii ale vremurilor mai mult sau mai putin “interesate”, ci prin sumbra imaginatie aplicata descoperirii faptului ca succesiunea picaturilor de apa pravalite pe suprafata unei pietre poate duce la crearea unei crapaturi in materialul solid. Inlocuit acesta cu corpul uman, gata o diabolica modalitate de punere a unor presiuni asupra psihicului, via fizicul. Pentru a da o nota mai misterioasa metodei, picatura a fost “atribuita”.
Azi, in coaching, putem considera intrebarea puternica drept o “picatura chinezeasca”. Precum si o cauza de “nod in gat”, o pricina, un prilej de constientizare a unor aspecte “vitale”(?) performantei. O simpla intrebare devine puternica atunci cand scoate “Aha!”-uri din “victima”, “Oau!”-uri si chiar “Recunosc, vinovat! Gata, hai!”-uri. Pentru ca asa, se impune brutal, agresiv, impotriva amanarii, hazardului, asteptarii, resemnarii, fiind potentata si proiectata de o activa ascultare a “calaului” SAC. Devine instrument de teroare pentru sabotorii interni ai fiecarui subiect supus de bunavoie acestui “supliciu” – coaching-ul.
N-o fi chinez si nici n-o fi lucrat la CIA, dar specialistul in activitatea de coaching (SAC), rodat sau proaspat invatacel, este inarmat cu intrebari si active ascultari. Poate chiar cu vrute si nevrute, cu banale sau cu geniale… Daca-i dedicat si pasionat, isi antreneaza ferocitatea cu fiecare ocazie in care si le poate ascuti, roda, utiliza: cursuri, formari, sesiuni, “peer”-uri, supervizari samdp.
Ai ajuns pana aici, ales cititor? Daca da, pentru tine sau pentru cei de langa, cu AVANT in cele bune, da, hai!
0 Comments