Asa-i ?

Nu poti sa dai ceea ce nu ai…

Inspirat fiind de darurile pe care cu generozitate, cumsecadenie si cumpanire le ofera cu fiecare ocazie un facilitator al devenirii, la un moment dat am indraznit o cugetare:

Banca mea de… energie?

Privesc in jur. Si-mi vine sa… Ce au oare unii, iar altii nu?! Cum fac unii mult, cu putin?! Cum reusesc unii si se implinesc, in timp ce altii doar penduleaza si fara noima exploreaza?! Intelepciunea populara spune ca se prea poate sa scot apa din piatra seaca. Dar sunt eu suficient de intelept incat sa-mi ‘plec urechea? Sa fac pasi? Inspre, sau din fata? Ce-mi trebuie, oare: credit, sau debit? Oroare: onoare!… EU „o are”?

Cred ca ceea ce face diferenta, ce da avant si sustine realizarea schimbarii de altitudine, este nu doar aptitudinea, ci mai degraba atitudinea. Cu amplitudinea-i…

Energia?

Pentru mine, pana la un 😢punct, a fost muntele. Intoarcerea la poalele-i si calcarea pe umerii-i, ba chiar urcarea in „capu”-i. Si-apoi descalecarea. Pentru a reveni. Iar. Si iar. PE munte, nu doar LA munte. IN, si nu doar LA familie. Eram intr-un continuu „IN-PE”. Precum un pescarus prins INTRE ceea ce primea de la mare (hrana) si ceea ce gasea pe uscat (casa). Cand intr-un loc, tanjeam dupa si ma porneam catre celalalt.

Si tot asa. Cand intre zidurile din urbe, mirosul de verde, mangaierea ploii sau a viscolului, calauzirea pietrei sau a nametelui, dezmierdarea confortului din priciul cabanei, din refugiul montan, sau din  „casa dusa-n spate” – cortul si tot carabalacul minim necesar. Cand pe munte, copiii si consoarta, cu toate cele; ba poate chiar si contractorii si angajamentele-mi.

Precedent muntelui, schimbarea statutului de la „fara responsabilitati, dar usor(?)neimplinit”, la cel de „mandru si binecuvantat parinte”. Anterior, descoperirea de urbane locatii europene, presarate cu natura si cultura. Initial, mirajul a ceea ce avea drept principal ingredient „(al)chimia” pentru putere: stiinta politica. Mai-nainte? Indrumatorii, cei din „ziua-mi 0” incoace. Acum? Betia apartenentei la o posibil ametitor de inaltatoare indrazneala: activitatea de coaching.

Tu, aleasa prezenta, de unde-ti iei… „lumina”? De la cine speranta, increderea, avantul?

Da, hai!

Ca sa indrumi pe cineva pe calea cea buna, trebuie sa calci si tu pe ea. Sau?

Insotire. Facilitare. Realizare. AVANT!