❗citeste in continuare doar daca ai trei persoane care pot baga mana in foc pentru tine si se risca sa sustina ceea ce zici si tu despre tine, ales cititor: ca ai mintea deschisa❗

Unii, mai cititi ca mine, stiu cine a spus ceva de genul “barbatii sunt de pe Marte, iar femeile de pe Venus”; sau invers; ori altfel.

Ideea este ca, la un nivel mult mai profan si chiar frivol, m-a pleznit si pe mine, lunaticul, sa croiesc o… metafora a babardelii, cand am citit doar titlul si despre filmul romanesc provocator oferit zilele-acestea, dupa ce un Urs de Aur la Berlin a primit (film pe care, la scrierea prezentelor randuri, inca nu l-am vazut, dar posibil ca la citirea lor de catre tine, cititor de acum, sa il fi vizionat deja).

Suntem unici. Toti la fel: diferiti. Dar chiar si asa, natura (nu neaparat cea umana) ne-a clasat pe toti in doua genuri, iar nu de mult, in alte trans-genuri. Insa, am caderea si indrazneala de a ma referi in continuare doar la cele doua… “asezaminte”: masculin si feminin.

Ca ne place, ca nu, avem doua abordari.

In viata personala, unii suntem la primire, altii la oferire, indiferent ca stam deasupra, in spate, in fata, intinsi, in picioare… Unii IN&OUT si IN&OUT si tot asa; altii, ca “Nu!”, ca “Poate…”, ca “Da.”, ca “STOP!”, ca hai si asa.

Precum si in viata profesionala: unii cad, se ridica, din nou cad, iar se ridica, si tot asa, masura puterii findu-le data de numarul de repetari, dar mai ales, de cel al calificantelor ridicari; altii cauta un loc mai cald, responsabil de uscat, deloc fierbinte, potrivit si de unde sa iasa, eventual, doar la pensie, fiind mai mereu pusi pe harta, nemultumiti, pe contre, insa doar din vorbe…

Viata personala? –Pentru unii, o surprinzatoare babardeala. Din care evadeaza fie in hobby-uri dintre cele mai diverse si poate chiar ciudate (a se citi de catre unii, “perverse”), fie la locul de munca, unde orele suplimentare devin o obisnuinta, o nazuinta, o vindecare. O oaza din care, uneori, din apele-i cele ce oricat de tulburi ar parea, tot sunt mai curate decat cele de acasa, se prea poate sa iasa o muza sau un muz, mai mult fara bluza si orecum precum un cambrat manz, chiar de nu e cu impartasire si finalizare, ci doar cu tacuta si frustranta amagire…

Viata profesionala? –Pentru unii, o continua babardeala. In care se simt incalecati, exploatati, storsi, devalorizati. Caci “altfel nu se poate”, ba chiar “in alta parte este si mai rau”. Iar ca sa poata continua, se pacalesc cu familia: ca pentru aceasta este intregul sacrificiu, caci aceasta merita tot efortul. Intorsi in sanul familiei seara de seara, se reincarca si isi iau energia, isi gasesc ratiunea de a fi si de a continua de a se sacrifica.

Tu, aleasa fiinta care poate ca ai ajuns pana aici cu cititul (dar si cu cantaritul, rumegatul, actionatul?), unde te regasesti acum? Personal? Profesional?

A consemnat parerologul coltos de pe malul Dambovitei, nascut in Bucuresti la cativa metri de Km 0 al Democratiei, cu vreo 10 ani inainte de tragica marcare si a acelui punct pe harta urbei si a tarii, combinatie de baraganean de pe malul Dunarii si oltean de sub Carpati.

AVANT! Am zis.

Categories: Uncategorized

0 Comments

Leave a Reply

Avatar placeholder

Your email address will not be published.