Sunt acum la ceas de dimineata si simt ca mi-a sunat ceasul. Nu in sensul clasic, morbid, ci in cel de… ¿pseudo-?inspiratie. Ma uit la ceas si vad ca mai sunt minute bune pana cand alarma se va fi pornit. Oare de cate ceasuri ma framant, ma invart?!
Ceas de ceas, gandul imi este la actiune, insa nu prea ma dau de ceasul mortii ca sa si faptuiesc… Deocamdata. Dar tic-tac!, tic-tac!, tic-tac! Viata. Trece… Ceas dupa ceas.
Masurarea timpului cu ceasul este o conventie cu care ne deprindem de mici. Mai tarziu, masura in viata este o nazuinta pentru unii, chiar daca doar la ceas aniversar; o exceptie pentru altii, dar care merge ceas; o lipsa pentru multi, ceas de ceas.
Conventia pe care toti o urmam imparte o zi in 24 de ceasuri – 12 ante, 12 post. Meridian.
O alta conventie desparte ceasul de vara de ceasul de iarna. Iar pe mapamond, fiecare longitudine aduce sau ia din ceasuri, dupa cum si incotro privim si ne raportam pe harta.
Conventia stabileste Greenwich, Anglia, ca fiind punctul prin care trece meridianul 0. Intre mine, cel de aici si de acum, si cei din Greenwich, conventia spune ca sunt doua ceasuri – eu as avea cu doua ceasuri mai mult (sau “ma voi duce” cu doua ceasuri mai devreme…). Tot conventia ma lasa sa dorm cateva ceasuri in plus fata de momentul in care se trezesc, unii chiar cu mult mai devreme, cei geografic mai din Est – cel indepartat, exotic si de multi cautat. Sunt unele tari care se intind pret de cateva ceasuri pe mai multe fusuri orare, pe mai multe longitudini – mai multe ceasuri, cum ar veni. Ochii ne-ar putea purta pe harta pe continentul american, unde intre Coastele de Vest si de Est ale Statelor Unite ale Americii sunt “conventionate” vreo trei ceasuri.
Dar sa revenim la ce avem sub nas, pe mana stanga (desemnata tot printr-o conventie…), sau pe langa noi, mai la indemana (pe perete, ori pe corpul de mobilier): ceasul clasic are trei limbi care se alearga, se suprapun si se depasesc, sunt potrivit conectate pentru a trece, fiecare in ritmul sau, pe la 12 puncte. O limba-i mai inceata si-i ia pret de un ceas pentru a strabate distanta dintre doua puncte conventionate; mijlocia-i mai supla, dar nu la fel de fasneata ca cea de-a treia careia ii ia de 10 ori cat sa pronuntam “Mississippi” in timpul in care ii admiram deplasarea intre doua puncte mai ingrosat reliefate pe cadranul ceasului.
Modernitatea a inlocuit limbile de la ceas cu doua puncte. “:” pot reprezenta o oglinda. Avem 16 reflexii: 00:00, 01:10, 02:20, 03:30, 04:40, 05:50, 10:01, 11:11, 12:21, 13:31, 14:41, 15:51, 20:02, 21:12, 22:22, 23:32. Ce ne pot spune acestea despre noi, despre cum vedem viata, despre cum ne vedem? AsaDAr, cu mult mai multe reflectii…
Avem si alte 24 de asezari, in tandem: 00:00, 01:01, 02:02, 03:03. 04:04, 05:05, 06:06, 07:07, 08:08, 09:09, 10:10, 11:11, 12:12, 13:13, 14:14, 15:15, 16:16, 17: 17, 18:18, 19:19, 20:20, 21:21, 22:22, 23:23… Si ce daca? Si ce? Daca? Sa reflectam!
Toate cele de mai sus, impreuna, reflectii peste reflexii. Ajuns aici si acum, in acest punct, la acest ceas, potrivit ales utilizator al unei alte conventii umane –cititul–, ce iti apare?
Bonus: 06:09, sau 09:06? Refexie, reflectie?
La multe ceasuri cu… AVANT, Excelenta!
0 Comments