Faptul ca din 2OO3 este marcata ziua de 9 decembrie drept Ziua Internationala Impotriva Coruptiei in cadrul tarilor membre ONU ma face sa scot iar la lumina o abordare de cu un an inainte de acel Anno Domini, atunci cand jonglam naiv-entuziast studenteste cu un proiect de cercetare in cadrul alesului modul de specializare in Politici Publice si Management Politic de la Facultatea de Stiinte Politice, Universitatea din Bucuresti…
Atunci, indrazneam asa:
“Proiectul are la bază colecţia de texte Corruption and Democracy: Political Institutions, Processes and Corruption In Transition States In East-Central Europe and in the former Soviet Union, Duc V. Troug (editor), Institute for Constitutional and Legislative Policy, 1994.
1. În literatura de specialitate problema definirii corupţiei este foarte controversată. Există ca puncte comune următoarele trei caracteristici legate de fenomenul corupţiei:
– are legătură cu obţinerea mai uşoară a unor avantaje;
– reprezintă o ameninţare asupra valorilor etice;
– este conectată la poziţii de putere şi influenţă.
Este cunoscut faptul că fenomenul corupţiei presupune un “dans în doi”, existând atât un personaj corupt cât şi unul corupător. Principalele tipuri de corupţie sunt considerate a fi: mita – dată/luată, promovarea nepotismului şi deturnarea de fonduri.
2. La fel ca şi luarea de mită, darea de mita reprezintă un fenomen condamnabil. Aceasta presupune comportamentul activ în cadrul dualităţii mitei. Este greu de contorizat numărul celor care fac acest lucru, însă la ultimele sondaje, un număr deosebit de mare de persoane au declarat că au dat mită în condiţiile în care li s-a cerut sau au considerat necesar acest lucru pentru obţinerea unei mai bune prestaţii a serviciilor solicitate. Darea de mită începe de la cel mai mic nivel, cel al asigurării faptului că prin acest gest cererea pentru un serviciu cât de mic va fi luată mai repede în considerare, până la aspecte mult mai grave de influenţare a unor decizii la nivel înalt, de obţinere a unor facilităţi, mai ales în procesul privatizării, dobândind astfel un avantaj neloial faţă de competitori şi, de cele mai multe ori, obţinând un avantaj consistent în detrimentul intereselor publice. La români, fenomenul are rădăcini adânci în istorie, darea de mită fiind identificată drept un comportament împământenit legat de practica “ciubucului”, “bacşişului”, gesturi văzute ca banale însă cu consecinţe nefaste la nivelul mentalităţilor. De asemenea, sistemul comunist a favorizat dezvoltarea unei mentalităţi a bunurilor şi serviciilor obţinute “la negru”, “pe sub mână”. La perpetuarea acesteia contribuie şi gândirea actuală de tipul “dacă eram în locul lor, la fel făceam şi eu/noi”, “locul lor” fiind al celor ce iau mită, promovează nepotismul sau deturnarea de fonduri publice în interes personal. Problema dorită a fi rezolvată se referă la schimbarea mentalităţilor mai sus menţionate ţinând cont de faptul că instinctul oamenilor se schimbă mai încet decât instituţiile publice.
3. Modelul de cercetare se bazează pe modelul sistemic de analiză. Acest model consideră politicile publice drept răspunsuri la forţe exterioare de mediu, forţe văzute ca in-put-uri. Astfel, lupta contra corupţiei este considerată drept un out-put influenţat de două elemente fundamentale tranziţiei către democraţie: mass-media, pe de o parte, şi organizaţiile nonguvernamentale şi grupurile de interes public din cadrul societăţii civile, pe de altă parte.
4. Presa robustă, agresivă şi independentă, şi elementele active ale societăţii civile pot acţiona atât separat cât şi împreună în vederea realizării unei campanii de sensibilizare a populaţiei şi de inducere a unui comportament mai puţin tolerant la corupţie. Echilibrarea accentului pus asupra condamnării într-o egală măsură atât a celui care ia mită, cât şi a celui care dă mită se doreşte a fi scopul proiectului. În cadrul campaniei de presă/educare trebuie mutat accentul pe condamnarea în egală măsură a celor corupţi/coruptibili, cât şi a celor corupători în cadrul tuturor situaţiilor suspectate a fi atinse de acest flagel.
5. Ca metodologie, proiectul îşi propune să îmbine ancheta sociologică de testare a atitudinilor populaţiei reprezentative statistic, în ceea ce priveşte luarea şi darea de mită, cu campania de presă şi de educare, elemente ale activităţii de sensibilizare a publicului. Prima modalitate reprezintă instrumentul de evaluare, a doua fiind mijlocul concret de acţiune. Testarea se face în mai multe etape, la intervale regulate de timp, prima testare având loc înainte de lansarea campaniei, urmărindu-se ulterior surprinderea evoluţiei în timp.
Lupta anti corupţie trebuie să se ducă pe mai multe fronturi în acelaşi timp, constituindu-se într-un efort concertat de:
– schimbare structurală la nivelul administraţiei publice către un model administrativ bazat pe ierarhia strictă, primirea şi promovarea în structurile administrative a persoanelor cu pregătire în domeniu (evitarea pe cât posibil a formării la locul de muncă);
– promovare a unor personalităţi cu reputaţie de luptători anti corupţie;
– creare a unor corpuri de control specializate care să îşi desfăşoarea activitatea independent de poliţie şi procuratură;
– monitorizare concertată de către mass-media, guvern, parlament, organizaţii nonguvernamentale, a acelor departamente guvernamentale sensibile la corupţie: vamă, imigraţie, poliţia auto, administraţie locală, sistemul financiar de stat etc;
– adaptare a legislaţiei la problemele actuale, promovare a funcţionabilităţii sistemului juridic;
– educare a tinerilor (elevilor şi studenţilor) în paralel cu cea generală, în sensul intoleranţei în ceea ce priveşte corupţia, prin accentul pus pe respectul sistemului de valori, deplasarea accentului de pe însuşirea de conţinuturi pe folosirea competenţelor.
6. Fiind o campanie pe termen lung şi foarte lung, bugetul este greu de estimat.”
Acum, ma uit in jur si imi vine sa… Caci pestele de la cap se -m…
Hai, gata, AVANT pentru fiecare, in bucla sa, in povestea sa, cu narativul sau!
AVANT❓👈 Te-am “corupt”❗😁
0 Comments