M-a pocnit. Mai deunazi. Ca beneficiar al confortului de a ma deplasa prin urbe, si pe sine. Intr-un mijloc de transport public ce-o strabate radiant. Din centru-n periferie. Si-apoi, ‘napoi. Si invers… Directie dispusa precum minutarul unui ceas ce-arata sfertul de ora scurs, dupa fix. Sau acul busolei ce inidca Est-ul, la dreapta, fix.
Si, cum calatoream eu asa si ma gratulam ca fentez ceea ce-mi aparuse candva (asa: Ochii, sus “…din semaforul caruia ii ia o eternitate sa se faca verde, sau din masina din fata care pare ca a prins radacini in sosea. Din strada proaspat plombata dar care ne ranjeste sfidator cu noi si noi brazde si cratere…”), m-a palit. Caci din nou se pare ca strada vorbeste. Dar cu alte voci acum. Diferite tonalitati. Ce razbat din barbile lasate la puzderia de saloane de barbierit – Barber Art / Concept / Salon / Shop samdp. Din multitudinea de case de pariuri si de jocuri oficiale de noroc, de de-o parte si de-alungul strazilor, soselelor, bulevardelor. Ce ne-au invadat si ecranele in timpul Campionatului Mondial de Fotbal 2022 (caci, deh!, cine plateste {ne} sta-n fata). Ce saluta si imbie trecatorul, care mai de care.
Ceea ce n-ar fi rau, daca aceasta realitate din strada ne-ar spune ca romanii au ajuns la ACEL nivel de bunastare, de rafinament si rafinare. Rafinete? Sau, “barbi, barbi!…”(*).
Ca principiu capitalist, stim ca cererea face oferta. Or, unde oferta este atat de diversa si de bogata, se prea poate sa credem ca cerere este direct proportionala cu “abundenta”, chiar oportunitate de nerefuzat. Sa fi ajuns deja romanii la un ASA nivel de educatie, cultura, civilizatie, ca banii ii dau nu doar dusi din fata televizoarelor, asadar afara din casa si in prea-plin de oferta de emancipare culturala, ci ii indeamna si la experiente nastrusnice, excentrice si exceptionale, din afara cutiei (out-of-the-box) – sa-si permita, cum ar veni, sa se “sparga” si la “pacanele”, “just 4 fun”. Iar domnii sa fi evoluat ca sa ajunga sa se rasfete si sa-si ingrijeasca si podoaba capilar-mandibulara…?
Cu un ochi rad si cu altul plang. Dupa capacitatea mea de intelegere, deplang lipsa de educatie care ne face sa ne dam si ultimul banut pe himera ca daca nu jucam nu castigam. Pe ideea imbogatirii rapide, cum ar bate Fortuna din palme, ar da din pleaope, sau ar pocni din degete…
Mai deplang si nivelul la care am “evoluat” – nu doar “tzoala” il face pe om, mai ales daca este de firma, din Mall, cu eticheta si brandul ostentativ la vedere purtate, “ba, sarachilor!“. Ci si barba il face pe om, Barbat. Dincolo de firescul natural al dezvoltarii si devenirii – copilarie – pubertate – maturitate. Apare asadar, rafinamentul, rafinarea. 0are? 0 are?
Avant! Sau, “a, vant!”.
(*) – expresie urbana derivata dintr-o alta: “a pune barbi” ~ a inflori, a minti, a insela din vorbe (interpretarea mea)
0 Comments