Pe drumul spre un O.biectiv, ce poate fi o O.biectie – un O.bstacol, sau o O.portunitate?
Ce alegem sa vedem – partea plina, sau pe cea goala a paharului?
Pe vremuri, aveam o relatie stransa cu analiza. Si cu Ana si cu Liza, cum ghidus “scheciuiau” candva, pe la inceputurile lor, cei de la Vacanta Mare. In atentia si efortul meu, era(m) in principal vorba despre altcineva – despre imaginea celor pentru a carei gestionare aveam un angajament. Defilam la brat cu posibilitati si probabilitati; cu scenarii negative, de evitat; neutre, dar cu interes si efort in pozitive de preschimbat; sau intentionat si de dorit pozitive.
Dupa aventura cu Ana-Liza, am ajuns in cea in care defilam cu AIDA. Alta decat acea Aida al carei mars triumfal Verdi ni l-a lasat mostenire… Asadar, opera AIDA – A.tentie, I.nteres, D.orita, A.ctiune era de pus in scena de catre specialistul care avea in vedere realizarea cu triumf a unei livrari (a se cititi ”vanzare” a unui serviciu, caci “produsul” era ideea, omul). Cum mi-a fost sadita samanta ca serviciul, activitatea de coaching nu se vinde, ci mai degraba se cumpara, relatia cu AIDA nu a apucat sa se consume in totalitate. Din varii motive, externe mie, ori care mi se pot imputa, daca dintr-un anumit punct m-as vedea si judeca.
De curand, am cunoscut-o pe oarecum exotica ZACCEVA, cea care apare intotdeauna odata cu obiectia ”Da, dar…”. Cea care ma provoaca sa Z.ambesc, cu atentie nu doar sa aud, ci cu interesul sa A.scult fara intreruperi si pana la capat, acolo unde ma ofer cu recunostinta, speranta si fermitate sa C.onditionez (gen: “Sa inteleg ca…? Atunci…”), iar conversatia sa incep incet si sigur sa o C.ontrolez. Ajung astfel sa-i E.xplic cu cuvintele lui beneficiile a ceea ce tocmai interlocutorul in detaliu a obiectat, V.erificand in permanenta prin intrebari daca a inteles ceea ce initial i-am propus, pentru ca la final sa A.ctionam impreuna incheind vanzarea intr-un parteneriat castig-castig.
AVANT asaDAr!
0 Comments