Puțini se bucură de un DAR al Cuvântului. Sau al cuvintelor. Câțiva sunt cei care Îl/le și au. Chiar dacă prin Cuvânt omul devine om –iar uneori, nutrit CampiOm. Altminteri ar rămâne doar într-un specific diferit regn.
Cu fiecare gând, cu fiecare vorbă, cu fiecare faptă, omul se ridică. Și avansează, după ce inițial și apoi pe parcurs se mobilizează și se avântează. Se păstrează. Om, în continuă (?auto-) descoperire, dezvoltare, devenire. Dar evoluția spre cel de azi prezent a surprins că omul nu doar spre bine s-a stârnit, ci a mai și stârpit, și mai ales, cu și prin rele s-a… micit. Uneori s-a curățat, dar cu șanse și poate fără să merite cu adevărat, a mai fost și cruțat. Ba chiar, uneori, curățit? A dat, dar a mai și primit și luat. E.nergii. E.moții. E.ntuziasm. E.logii. Prin cuvinte mici și multe, sau prin Cuvinte puține și deloc mărunte. Rostite nu doar pentru a răspunde și justifica, ci pentru a motiva, a cadorisi, a inspira, a îndruma, a călăuzi, a desfereca, a proiecta, a avânta, a tempera, a recomanda, a gratula, a …, a …, a …. Ah, A-HA! Nu doar pentru a ocărî, a înjosi, ori numai pentru a se descărca. Ci pentru a mulțumi, a lăuda, a celebra. Nu pentru a lăsa în urmă, ci pentru a (se) lansa (pe) îndrăzneț înspre al său viitor nutrit, dezirabil și intenționat urmărit, dar încă poate… nedescoperit? Nu puse doar în sfătoase afirmații, ci lansate în mobilizatoare… interogații?
Din când în când, cu oarecare noimă (oare, care?) în povestea mea, mi-am lansat și eu… cuvintele –unele, prÎNtre🤔 care m-am și pierdut. Multe, poate răzlețe; altele, un pic prea… încrucișate? Câteva, sigur, chiar goale. Mereu mi-am spus că sunt ale mele, clar inspirat și de alții (altfel, cum?), dar formulate după cum eram eu la momentul lansării lor –erau cele care îmi dădeau măsura, oricât de mult le-aș fi măsurat eu construcția, alăturarea, precum și pe a lor formulare și rostire cu rost, la timpul respectiv (dat și potrivit?). Erau și au rămas pentru toți –de fiecare dată am îndrăznit a crede; dar nu pentru oricine –am COnsiderat și încă păstrez credința. Căci toți ne purtăm propria cruce: avem ochi cu care privim, dar nu neapărat și întrezărim –vedem, dar oare și înțelegem?; or, ochelarii de la ochi (șlefuiți prin educație și posibil îmbâcsiți de și prin experiență) ne țin departe sau ne fac să vedem distorsionat, din altă parte, nu neapărat mai clar și mai aproape; toți avem urechi, cu care mai mult doar auzim și mai degrabă în zgomot și gălăgie ne găsim, fără să și înțelegem ceva, căci departe e substanța, dacă nu COnștient și treziți ascultăm când pretenții avem că precum oamenii așezați discutăm.
❗COpilotul de la cursele de raliu are cuvântul ce face legătura dintre mânuitorul volanului –pilotul, potențialul CampiOM– și instrucțiunile COdate ce descriu harta în prealabil împreună trasată. Dar harta nu este teritoriul, după cum surprindea cineva, cândva. COdurile echipajului de raliu nu sunt traseul cu ale sale șicane, cu COndițiile date de drum, cu ceilalți COncurenți care COntribuie în plus la sporirea disconfortul trăit de COnducătorul vehiculului de curse off sau on -road. COndiționări și circumstanțe. Limite și limitări. Emoții și COmoții –Energii? Aliați și COechipieri. Resurse și COndiții. CLeAR!
În cursul COnștient de descoperire a propriului potențial, de dezvoltare și de devenire întru a sa variantă mai bună, beneficiarul serviciului de COaching, cel care deține frâiele vehiculului cu care își croiește propriul destin, poate avea alături un ❗COpilot: specialistul în activitatea de COaching –un SAC cu întrebări propulsatoare, ascultări potențiatoare, tăceri asurzitoare.
Acum, poți avea și tu un COpilot cu alese COmpetențe, ales de aici cititor care tocmai ai parcurs întregul text de față, și nu doar de fațadă, cu ale sale șicane și întorsături narative, naiv mai mult sau mai puțin voit lansate. Doar lasă-te! Vrei? Când? Unde? Cum? Pentru? Către?
InvitaȚIE🫵cu🤝AVÂNTcoaching, oricând, oriunde, dar nu chiar oricum ✊
0 Comments