La o provocare (impovaratoare?), raspund tot cu o intrebare: ce este Centenarul pentru mine – prilej, sau pricina?
Dar cine-s eu? Roman in buletin. European in simtire. Intr-o continua cautare si gandire. Tata, sot, fiu, frate, ginere, cumnat, unchi, nepot, fin, coleg, poate chiar in devenire coach. Samdp.
Se spune ca cine nu cunoaste istoria risca sa o repete. Se mai spune ca “vii cu vii, mortii cu mortii”. Ce e in trecut este intrecut de ale prezentului atitudine si fapta. In bune si in rele. Eroii de-acum ai unora au fost de fapt calaii de atunci ai altora. Si invers.
Celebrarea Centenarului este o ocazie unica in viata. Un prilej de onorare a eforturilor predecesorilor, dar si de recunoastere a contributiilor trecute si prezente, precum si de invocare a unora viitoare.
Sa tin pricina? Am de ce? Am cui? Ma uit in jur. Nu prea. Imi aplec urechea la unul si la altul. Atunci, cam da…
De Centenar, sa fim mai buni ca predecesorii, precum si ca variantele noastre anterioare. Motiv de reflectie. Si prin fapte, de reflexie.
Centenarul… Pricina, sau prilej? O alegere. Cu AVANT inainte!
0 Comments