Rezerva… ?

N-am rezerve sa… Zic. Decat. Doar. Numai. Deocamdata. Inca. Aici si acum.

Se poate sa ajung REZERVA (chiar asa!) – dar fiecare la nivelul sau, deci poate nu chiar acolo-asa…

Pana acum, se facea ca multe ni se-nvarteau in jur. Eram Buricul Pamantului. Dupa cum si cate… faceam? Ce anume? Eram generatori (si) de forta centripeta (in cele mai dorite cazuri, ne-ar placea sa credem), cu aspectele vizate constient sau, odata cu roata vietii, doar luati de curent: personal si si profesional (sa ramanem la principalele directii). Voiam sa atragem si sa ne angrenam in relatii serioase, sanatoase, sa intocmim familie si sa generam ceea ce presupune cultivarea acesteia pe diversele paliere concentrice de alaturare; sa accedem din afara la “acele” posturi profesionale si sa “ascendem” organizational-intern pe o eventuala scara de beneficii (mai ales!, caci reversul medaliei, responsabilitatile, ar fi presupus un “cost” tolerat, acceptat, nu neaparat “vanat”); sa accesam destinatii de relaxare si de devenire, de dezvoltare, dintre cele mai felurite, asemanatoare cu ale altora de la care eventual ne-am si inspirat, dar cu mult mai-mai, mai… diferite si …? Ca sa ne dea impresia ca avem ascendent. Rol, rost? Ca sa si facem, nu doar sa visam. Ca sa si implementam eventualul plan, nu doar sa-l trasam si decat pe hartie sau in minte sa-l avem si sa-l… pastram.

Acum, aici, se poate sa ne gasim in punctul in care vedem ca exista si reversul, contrarul – forta centrifuga, egala si opusa ca sens celei care pana mai deunazi ne-a adus bucurii, aprecieri, impliniri, realizari, descoperiri, benefic-deveniri. Si iata-ne eventual doar ca rezerve in planurile altora! Caci, dupa cum bine spunea cineva, daca nu avem un plan al nostru, asumat, in scris intocmit si pe cale de a fi realizat, altii ne vor include in planurile lor… Si sa nu ne surprinda daca astfel vom fi repartizati si reprezentati – doar ca rezerve. Daca ne vom trezi dispensabili, atunci cand asteptarile nu li le vom confirma. Aliati punctuali, pana ce acestia vor fi trecut puntea spre destinatia vizata… Folositi candva, din cand in cand, asa. Folositori, utili, semnificativi? 

Am zis. Si ce ramane de facut?

– Alaturi de cine? 

– Cu AVANT inainte!?!

Si totusi!

Tot e mai bine sa fim pe banca de rezerve, decat doar singuri spectatori in tribune/ in fata micului ecran, dupa cum ingrijorator se poate sa apara perspectiva viitorului, daca e sa avem ochi sa vedem si sa ne inspiram din actuale cercetari si de tendinte interpretari… Caci, poate, singura parte buna din a fi rezerve ar fi ca ramanem pastrati oarecum in joc (la un pas de a fi angrenati in actiune). Antrenati si cu potentialul de a fi implicati in victoria echipei, odata ce facem sa fim si intr-un benefic parteneriat dedicati. Mai degraba spectACTORI, decat doar spectatori?

AVANT, asaDAr!