…, DAr…

Cum ne AȘEZĂM viața? Câte și ce conjuncții FOLOSIM? Către care și câte substantive ȚINTIM? Care-s verbele pe care le UTILIZĂM? Și ce acțiuni ne lăsăm să mai și FĂPTUIM? Fără prea multe șicane, concretizăm…

“Limba noastră-i o comoară / În adâncuri înfundată / … / Un șirag de piatră rară / Pe moșie revărsată.” (perechi de versuri cu care ✍️ Alex Mateevici, 1888-1917, unul din cei mai reprezentativi scriitori români născuți în Basarabia, actualmente Republica Moldova, deschide și încheie poezia “Limba noastră”)

InvitaȚIE:
Dorești–Intenționezi–Afli–Reflectezi–Acționezi–Calibrezi–Celebrezi | Drămuiești–Activezi–Reiei

Acum, poate că pentru unii este mai CLAR – în C.ircumstanțe date și conștient gestionate; cu L.imite omenești, omenește lărgite, depășite, întrecute; măcinați sau propulsați de E.moțiile de moment; oricât de independent și cu cârca proprie, dar tot cu cineva A.lături, iar nu pe cârca altora; cu bune și cu rele, cu v.R.ute și nevrute, cu avute, sau intenționat, moral și legal dobândite. “CLeAR“! Posibil.

Aici, propun să luăm cuvântul… “dar”. Dar, ce ne arată, ce ne oferă, ce ne relevă? AșaDAR…

Are, precum multe cuvinte din limba noastră, un bogat înțeles. Deschide posibilități, direcții. Dar, alegerea, parcurgerea, abordarea uneia se presupune că solicită intenție, căutare, asumare. Făptuire. Dar, alături, împreună.

“Prieten se numește omul care te ajută fără ca verbul să fie urmat de un complement circumstanțial de timp sau de loc sau de mod.” 🙏Nicolae Steinhardt🙏

A-HA!, avem habar acum?
Cum ne așternem de-acum, încolo așa dormim (adaptare după o zicere populară).
De-acum încolo, AVÂNT, așaDAR! 🤭

AȘEZĂM

FOLOSIM

ȚINTIM

UTILIZĂM

FĂPTUIM

AVANTaj, cel ce își descoperă și prețuiește al său DAR. AșaDAr… AVÂNT@