Am fost chestionat odinioara: ce este aceea “bunaSTARE”? Si chiar m-am intrebat: ce inteleg eu prin bunaSTARE, de-mi place sa ma recomand drept Facilitatoru-i? Si ma simt inca urmarit de aceasta “?¿”.

Clasic, traditional, prin “bunastare” se intelege prosperitate, situatie materiala buna, prospera. Dar pentru mine, este un picut mai altfel. Poate un pic mai mult, dincolo doar de posesiuni, drept pentru care o si clamez astfel: “bunaSTARE”.

Sa ma explic, oarecum si pe baza unor lecturi pe care le-am ales in sprijin si-mi convin:

“buna” este o calitate, o situatie, o manifestare pozitiva, constructiva, ceva de mentinut intocmai sau de obtinut astfel.

De-am ramane-n carti, am merge la una de capatai pentru Limba Romana – DEX-ul. Cel din ’09 ne si-ndruma legat de: “STÁRE, stări, s. f. 1. Situație în care se află cineva sau ceva; mod, fel, chip în care se prezintă cineva sau ceva. ◊ Expr. A fi în stare (să…) = a putea, a fi capabil să… ♦ (Rar) Faptul de a sta într-un anumit fel; poziție a corpului; postură. ◊ Expr. (Pop.) A nu avea staresau a nu-l mai prinde starea = a nu avea astâmpăr, a nu avea odihnă. ♦ Spec. Situație a unui corp sau a unui sistem determinată de structura sa, de condițiile exterioare etc. și definită prin anumite mărimi sau parametri. 2.Fel în care se simte cineva (din punct de vedere fizic sau moral), dispoziție în care se află cineva. 3. Situație materială (bună); avere. ◊ Loc. adj. Cu stare = bogat, înstărit. 4. (Înv.) Categorie, grup sau pătură socială. ♦ Grad, ierarhie, treaptă socială. – V.sta.”

Si a mea interpretare: “bunaSTARE”-mi este o situatie. Traita, simtita, dorita, tintita, faurita. Pe care o vizez pe oricare dintr-ale vietii domenii (a se vedea “roata vietii”, unul dintre instrumentele din coaching). Si asumat ajung sa o si accesez, sa… actionez, ca sa ma bucur si sa ma minunez.

Astfel, in viata, orice fel de stare buna (de bine) urmarita si realizata in mai mult de 3 prilejuri (intervale de timp, precum si domenii) desemneaza o forma de bunaSTARE (si in coaching se spune ca orice proces care insumeaza mai mult de trei sesiuni este… life-coaching).

Cum am (avut?) o relatie aparte cu drumetia montana, nu pot decat sa ma remontez, sa ma-mbarbatez si sperante sa-mi creez atunci cand citesc indrumari precum: expunerea regulata la natura poate reduce obezitatea, poate servi ca un balsam pentru anxietate si depresie, pentru intarirea legaturii sociale si aprinderea creativitatii (“Doctors could prescribe hikes someday”). Nici macar nu trebuie sa petrecem saptamani bune in natura pentru a culege recompensele de a fi in aer liber. O simpla plimbare prin parcul din apropiere, sau o pauza pentru a simti copacii prin imbratisare, stanca prin palme, ori iarba printre degetele de la picioare (modalitate cunoscuta si sub numele de “impamantare”), toate acestea separat, dar mai ales impreuna, pot fi tonice.

Cum cred ca bunaSTARE inseamna mai mult decat bani (decat un serviciu de invidiat, decat o casa cat un palat, decat un partener prin care ma validez), imi iau energie si dintr-o suma de astfel de relatari. Starea de bine, starea buna? Mai mult decat acceptarea – menirea, chemarea? Si in limba engleza exista incercari de delimitare si diferentiere intre “well-ness”, “well-being”, “well-living”.

Care-i a mea bunaSTARE? Calea? Viata? Un sinomim? Hmmm… EXPLORAREA. Cu toate valentele sale: curaj, nebunie, necesitate, disperare samdp. Cu un obiectiv moral si legal, a carui realizare o urmaresc si o potentez prin serviciul de coaching.

Eu, un S.A.C. certificat, ma declar un FacilitatorDeBunaStare gata oricand! Well (asadar)…

bunaSTAREA-i la fiecare, pe limba sa, pe masura sa, pe educatia sa. Pe … ?

A ta? Da, hai! Cu AVANT!

_________________________

Alte perspective, aici.

Categories: Uncategorized

0 Comments

Leave a Reply

Avatar placeholder

Your email address will not be published.