“Cel mai mare dusman al omului este (POATE FI – n.a.🙏) el insusi.”
– Sf. Ioan Gura de Aur –
Poate.
Cel mai teama ne este de lucrurile care nu s-au intamplat (inca, sau deloc?) si se afla doar la noi in cap. Modul propriu de gandire pe unii-i limiteaza, pe altii-i propulseaza. Avanta, sau avanteaza?
Oricat de eliberatoare ar putea fi categorisirea si incadrarea in anumite tipare de mentala setare, in sine, diferentierea inseamna, pana la urma, introducerea intr-o cutie. Dincolo de un punct, o obisnuinta nefavorabila, chiar distructiva, rea. A gandi si a actiona d/in afara cutiei (“outside-the-box” – cum se prea poate sa intalnim ca se clameaza pe piata muncii, acolo unde aceasta capacitate pare ca se afla la mare cautare…) nu este la indemana oricui. Oricand, oricum. Inseamna o eliberare, in primul rand, o s(e)tare ce se poate deprinde, graunte cu graunte, precum scurgerea nisipului dintr-o clepsidra. Iar si iar. Dar doar atat timp cat constient se actioneaza in acest sens – pe masura ce clepsidra este intoarsa si iar intoarsa, si iar intoarsa, si… cu consecventa, asumat si la timpul indicat. Deci, se si poate antrena. Mai ales!
Oricat de mult mi-a placut sa ma regasesc in anumite tipare, aceasta dandu-mi avant (= linistire + energie + impuls), tradus in siguranta si increderea ca ma cunosc un pic mai bine, ca-mi stiu lungul nasului, eu, cel care defilam cu ¿socraticul? “stiu ca nu stiu nimic”, dar imi (dis)placea sa afirm ca stiam cu cine ma infatisam (spune-mi cu cine te alaturi ca sa-ti spun cine esti), de fapt mai mult ma blocam, ma auto-sabotam. Ma limitam? N-am ajuns inca la nivelul lui Narcis, insa…
Am aflat candva ca actionam si relationam intocmai specific potrivit cu una dintre atitudinele de A.dult, P.arinte, ori C.opil – “fotografia de familie” de atunci m-a infatisat intr-una dintre ipostaze, care aici, acum, se prea poate sa se fi transmutat. Ca dealtfel in fiecare aici si acum, la fiecare dintre noi, din fiecare rost si dintr-un rol mai mult sau mai putin constientizat.
Am mai aflat altcandva si despre setarea mentala de crestere (GROWTH MINDSET) pusa in oglinda cu cea fix(ist)a (FIXED MINDSET). Si iar m-am surprins divers si diferit, in varii situatii. Iar m-am incadrat si singur m-am (de?)blocato-“eliberat”?
La ultima ¿evaluare? punere a lanternei in ochi prin oglinda in fata careia m-am infatisat, am fost repartizat in “cutia” celor orientati mai degraba catre sarcini (GOAL ORIENTED), diferit si la distanta de cei din “cutia” celor mai degraba orientati catre oameni (PEOPLE ORIENTED). Asadar, o medalie cu doua fatete: pe de o parte rigoare, procedura, structura, contract scris negru pe alb cu atributii, drepturi, obligatii, sanctiuni VERSUS reversul, cu aspecte si inclinatii, comportamente si obisnuinte spre tranzactionare, targuiala, intelegere verbala mutuala, acceptare, toleranta samdp?
De la Nietzsche strigare, unii se pare ca avem morala de stapani, iar altii de sclavi. Unii-s follower-i, altii-s lideri. Unii gasesc de cuviinta sa intre pe geam dupa ce-s dati afara pe usa, altii ar evita orice ulterior contact, ba chiar ar traversa pe trotuarul de vis-a-vis pentru a evita o noua intersectare a ochilor cu “stapanul”, “calaul”. Intr-o anume interpretare, unii-s razboinici, altii culegatori-cultivatori. In viata moderna, in care vanzarile misca lumea, unii sunt mai predispusi la “Farming”, in timp ce altii traiesc pentru “Hunting”. Si totu-i bine si normal, atat timp cat ne gasim rostul.
Potrivit contemporanului dr. Michael Breus, unii suntem lei, altii delfini, ursi, sau lupi. O spune un biped totusi!, care dupa 40+ de ani de vietuire in regnul urban (jungla urbana?) tinde sa se trezeasca dimineata devreme si se crede mai productiv la orele de dinaintea pranzului. Totusi, mai are de lucrat cu sine la impulsul de a incepe imediat cu sau fara lista de lucruri de facut a zilei (care insa rar exista si structurat, in scris, in afara capului), in oglinda cu amanarile cauzate de o forma de perfectionism nu tocmai constructiva, fara prea mult cap.
“La culcare devreme, la trezire devreme”. “La placinte inainte, la razboi inapoi”. Posibil. Vax, Albina? Mai degraba VAK-OG. O alta cutie cu cutiute. O spune Vizualul, de-o viata.
Unii-s directivi, altii maleabili. Unii stiu despre CNV, spre exemplu, altii nu au auzit de; prea putini si folosesc metoda, antrenat, constient si asumat. In genere, oglinda faptelor spune multe, dincolo de declaratiile de bune intentii, de retetele din studii si din cartile care mobileaza rafturile bibliotecilor, de suporturile de curs de pe universitarele banci.
TOTI suntem LA FEL: diferiti, UNICI!
0 Comments