Sunt unii, in targ, ce se recomanda mai degraba realisti. Ce se trezesc spunand ca educatia se face cu batul si cu zaharelul; depinde doar de manuitor, cat gandeste -daca- si cat munceste -mai degraba-. C-asa-i omul: ca sa te respecte, il pui mai intai la respect. Nu-l strunesti, te-ncaleca.
Se mai gasesc si altii, tot prin targ, oarecum mai idealisti. Nu neaparat cu capul in nori, ci care pun valorile inaintea realitatii, carul inaintea boilor.
Eu mi-s nici(!), nici(!), ci…(?) am un vis: sa calatoresc prin urbe, gratis. Dar nu ¿pe? degeaba. Sa ma educ si eu, cat ma tine -pe perioada intregii vieti ce mi-a mai ramas-, precum sa sustin si sprijinirea pe calea educatiei a tuturor celor care-mi vin din urma, dupa.
Dar nu oricum si nu oricine.
As vedea accesul in oricare mijloc de transport in comun, pentru o calatorie, lasat selectiv, in baza unei invoiri dobandite odata ce viitorul beneficiar a facut dovada gestionarii responsabile a celor pe care le produce comportamentul sau de consum – deseurile, mai mici si insignifiante, ori mai mari si percutante.
De la viziune la actiune, sunt de incurajat gandirea si de sprijinit planificarea. Precum in abordarea ARL din coaching:
ACTION – vedem in jur sau chiar in oglinda propriilor fapte ce facem cu totii si mai ales la nivel individual;
REFLECTION – reflectam in grup, facilitat si coordonat, ori individual, provocator si asumat, pentru a identifica exemplele de buna practica, pentru a ne adapta conditiilor de care suntem relativ constransi si limitelor proprii pe care ni le dorim a le largi; asadar, a ne schimba in primul rand pe noi. Pentru ca este singurul aspect care depinde 99% de noi insine;
LEARNING – invatam ceva din toate acestea pe care le adresam, pentru a deveni varianta noastra mai buna, clipa de clipa, si a ne pastra gata oricand pentru dezvoltare, devenire, imbunatatire; constienti ca intotdeauna, fara masura, “mai binele” poate deveni dusmanul “binelui”, dupa cum multe intamplari din istorie o pot demonstra celor cu ochii deschisi si care privesc prin ochelarii educatiei.
Astfel, prin educatie ne putem facilita public deplasarea mai usoara la oricare destinatie din viitor, debarasati la groapa de gunoi a istoriei, de gunoaiele acesteia. Cu atentie insa, si constienta: gunoiul unuia poate insemna tezaurul altuia. Precum ne poate arata, din nou, istoria care a surprins dezvoltarea si devenirea indivizilor, comunitatilor, societatilor, culturii si civilizatiei.
Inchei prin exprimarea unei viziuni indemn (pentru ceilalti) si promisiune totodata (a mea, proprie si personala): sa pastram viitorul deschis si curat intins pe aripi de vis!
0 Comments